„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Biblia - verset cu verset: Întâietatea smereniei şi primatul bunăstării
Facerea 13, 12: „Avram a rămas să locuiască în pământul Canaan, iar Lot s-a sălăşluit în cetăţile din ţinutul Iordanului şi şi-a întins corturile până la Sodoma.“
Iată că Avraam rămâne să locuiască în pământul Canaanului. Versetul de mai sus adevereşte şi întăreşte făgăduinţa făcută de Dumnezeu patriarhului, referitoare la Canaan: „Ţara aceasta o voi da urmaşilor tăi“ (Facerea 12, 7). În contrast, Lot şi-a mutat familia şi toate bunurile în ţinutul Iordanului, într-o regiune aflată în imediata apropiere a Sodomei. Despre toate aceste situaţii create, Sfântul Ioan Gură de Aur scrie că închipuie o taină de vreme ce ele împlinesc făgăduinţa lui Dumnezeu dată lui Avraam. „În toate aceste fapte este închipuită şi o taină. Că aici multe s-au făcut cu următorul scop: şi ca să-l înveţe pe Lot prin fapte că n-a făcut cum trebuia alegerea, şi ca să afle sodomenii virtutea lui Lot şi, în sfârşit, ca să arate, prin despărţirea dintre ei, că s-a împlinit făgăduinţa făcută de Dumnezeu patriarhului (n.r. - de care aminteam mai sus)“. Se observă un contrast între Avraam şi Lot, între faptul că cel din urmă „a văzut“ şi apoi „a ales“ ceva ce a plăcut ochiului şi cel dintâi care se mulţumeşte cu ce i-a rămas după alegerea lui Lot. Avraam a ales întâietatea smereniei, după cum spune Mântuitorul Iisus Hristos - „cel ce se smereşte se va înălţa“ -, iar Lot a văzut în bunăstare o prioritate, neţinând cont de faptul că noii săi vecini, sodomeii, „erau răi şi tare păcătoşi înaintea Domnului“ (v. 13).








