„Zis-a Domnul: Precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a nimicit
Biblia - verset cu verset: Întâietatea smereniei şi primatul bunăstării
Facerea 13, 12: „Avram a rămas să locuiască în pământul Canaan, iar Lot s-a sălăşluit în cetăţile din ţinutul Iordanului şi şi-a întins corturile până la Sodoma.“
Iată că Avraam rămâne să locuiască în pământul Canaanului. Versetul de mai sus adevereşte şi întăreşte făgăduinţa făcută de Dumnezeu patriarhului, referitoare la Canaan: „Ţara aceasta o voi da urmaşilor tăi“ (Facerea 12, 7). În contrast, Lot şi-a mutat familia şi toate bunurile în ţinutul Iordanului, într-o regiune aflată în imediata apropiere a Sodomei. Despre toate aceste situaţii create, Sfântul Ioan Gură de Aur scrie că închipuie o taină de vreme ce ele împlinesc făgăduinţa lui Dumnezeu dată lui Avraam. „În toate aceste fapte este închipuită şi o taină. Că aici multe s-au făcut cu următorul scop: şi ca să-l înveţe pe Lot prin fapte că n-a făcut cum trebuia alegerea, şi ca să afle sodomenii virtutea lui Lot şi, în sfârşit, ca să arate, prin despărţirea dintre ei, că s-a împlinit făgăduinţa făcută de Dumnezeu patriarhului (n.r. - de care aminteam mai sus)“. Se observă un contrast între Avraam şi Lot, între faptul că cel din urmă „a văzut“ şi apoi „a ales“ ceva ce a plăcut ochiului şi cel dintâi care se mulţumeşte cu ce i-a rămas după alegerea lui Lot. Avraam a ales întâietatea smereniei, după cum spune Mântuitorul Iisus Hristos - „cel ce se smereşte se va înălţa“ -, iar Lot a văzut în bunăstare o prioritate, neţinând cont de faptul că noii săi vecini, sodomeii, „erau răi şi tare păcătoşi înaintea Domnului“ (v. 13).