Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Biblia-verset cu verset: Ipostaza unei şanse a existenţei omenirii

Biblia-verset cu verset: Ipostaza unei şanse a existenţei omenirii

Un articol de: Lucian Apopei - 17 Ian, 2009

Facerea 8, 18: „Atunci a ieşit Noe din corabie; şi împreună cu el au ieşit fiii lui, femeia lui şi femeile fiilor lui“

Iată că Noe şi familia sa ies în sfârşit din corabie, oferindu-li-se şansa punerii temeliei unui nou început al vieţii pe pământ. Cei opt ies din corabie, reprimind de la Dumnezeu darul libertăţii cu care fusese înzestrată fiinţa umană încă de la creaţie. Această ieşire simbolizează însă şi un dar pentru umanitate, căci Noe şi familia lui s-au constituit pentru posteritate în ipostaza unei şanse a existenţei omenirii. Înmulţirea păcatelor din vremea lui Noe, ne spune autorul cărţii Facerii, putea însemna sfârşitul vieţii pe pământ: „Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şi că toate cugetele şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele, i-a părut rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ. Şi a zis Domnul: «Pierde-voi de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci Îmi pare rău că le-am făcut»“ (Facerea 6, 5-7). Ori, viaţa dreaptă în credinţă şi virtuoasă pe care dreptul Noe a avut-o a constituit motivul pentru care viaţa nu a încetat pe pământ.

Aminteam cu prilejul precedentului verset despre simbolurile pe care corabia le reprezintă în cadrul Bisericii, ele fiind exprimate în Sfânta Scriptură şi în scrierile Sfinţilor Părinţi. Cu prilejul ieşirii din arcă, se cuvine a sublinia faptul că deschizătura numai pe o latură a corăbiei - care i-a fost poruncită de Dumnezeu lui Noe să o construiască - închipuie rana din coasta Mântuitorului, prin care curg darurile Sfintelor Taine cu care trebuie să se împărtăşească fiecare creştin, pentru a nu-l cuprinde potopul pedepselor dreptăţii divine. Această unică uşă mai simbolizează botezul prin care intrăm în împărăţia lui Dumnezeu.