Biblia - verset cu verset: Lumea în care timpul trebuie ocupat cu ceva

Facerea 4, 2:

„Apoi a mai născut pe Abel, fratele lui Cain. Abel a fost păstor de oi, iar Cain, lucrător de pământ.“

Aminteam şi la comentariul de la versetul trecut faptul că Sfânta Scriptură, începând cu capitolul 4 al cărţii Facerii, descrie modul de viaţă al oamenilor în afara Grădinii Edenului. După ce Eva a născut pe Cain, în versetul de astăzi aflăm că ea dă naştere unui al doilea fiu, Abel. Îndeletnicirile lor erau conforme cu pedeapsa pe care Dumnezeu a rânduit-o lui Adam după încălcarea poruncii, „cu osteneală să te hrăneşti din el (n.r. - din pământ) în toate zilele vieţii tale!“ (Facerea 3, 17). Schimbarea modului de viaţă pe care protopărinţii îl duceau în rai este evidentă. Acum, când sunt departe de trăirea îngerească din Grădina Edenului, apare nevoia de a-şi ocupa timpul cu diverse îndeletniciri, consecinţă a nevoii de a-şi câştiga pâinea „în sudoarea frunţii“.

Primii oameni s-au ocupat, după cum aflăm din acest verset, cu agricultura. Descoperirile arheologice care să ateste un anumit comportament sau anumite îndeletniciri ale primilor oameni sunt destul de puţine. Istoria primilor oameni, conform cercetătorului William F. Albright, în lucrarea sa „Archeology of Palestina“, se referă la perioada dintre anul 1.600.000 î.Hr. şi 10.000 î.Hr.. Cele câteva descoperiri, dar îndeosebi menţiunile din Sfânta Scriptură sunt totuşi edificatoare în încercarea de a creiona un contur al modului de viaţă post-edenic. În acest sens, disciplina Arheologiei biblice ne arată că, printre îndeletniciri, cea de bază a fost creşterea animalelor (Facere 4, 2, 20; 12, 16). Animalele erau folosite la tracţiune sau ca sursă de carne şi lapte. Pielea şi lâna animalelor erau destinate confecţionării veşmintelor, învelitorilor de cort, burdufurilor (Facere 3, 21). Istoric vorbind, perioada aceasta, în care au trăit primii oameni, alături de fiii lor, Cain şi Abel, este legată de confecţionarea rudimentară a uneltelor din piatră. Se pare că, în această perioadă, în acele locuri se face trecerea de la o economie bazată exclusiv pe cules la una productivă, după cum o dovedeşte folosirea vaselor de ceramică şi a metalelor neascuţite.

Clima subtropicală din ţinuturile post-edenice împarte anul în două anotimpuri: cel de iarnă (anotimpul ploios: noiembrie-aprilie), şi cel de vară, secetos (mai-octombrie). Din regiunile nordice ale Munţilor Hermon şi până în sud au fost identificate peste 2.800 de specii de plante. Printre acestea, există plante erbacee anuale care răsar odată cu ploaia şi dispar de îndată ce începe anotimpul călduros. Verdeaţa câmpului era destinată animalelor (Facere 1, 29-30; 2, 16), în timp ce omul putea să se hrănească cu plante care aveau seminţe şi cu fructele arborilor.