Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Biblia-verset cu verset: Noe Îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru binefacerile primite

Biblia-verset cu verset: Noe Îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru binefacerile primite

Un articol de: Lucian Apopei - 19 Ian, 2009

Facerea 8, 20: „Apoi a făcut Noe un jertfelnic Domnului; şi a luat din animalele cele curate şi din toate păsările cele curate şi le-a adus ardere de tot pe jertfelnic.“

Versetul de faţă ne prezintă mulţumirea pe care Noe o aduce lui Dumnezeu, manifestată printr-un act văzut: el aduce jertfă Domnului „din animalele cele curate şi din toate păsările cele curate“. Trebuie să precizăm că jertfa este un act cultic exterior, izvorât din dorinţa sinceră a omului de a-şi exprima, pe de o parte, credinţa în Dumnezeu, iar pe de altă parte, de a-I mulţumi într-un fel pentru darurile primite şi de a-şi expia prin ele păcatele. Prima menţiune despre jertfele aduse Domnului, întâlnită în Sfânta Scriptură, o regăsim în cele mai vechi timpuri, când primii fii ai lui Adam şi ai Evei, Cain şi Abel, aduceau daruri lui Dumnezeu, la fel ca şi Noe, sub formă de jertfă, prin ardere.

Jertfelnicul construit de Noe este, de fapt, un „altar făcut din pietre aşezate unele peste altele“, după cum aflăm dintr-o notă a Sfintei Scripturi, apărută în anul 2001, cu binecuvântarea fericitului întru pomenire patriarh Teoctist, redactată şi adnotată de Înalt Preasfinţitul Bartolomeu Valeriu Anania. Arderea de tot despre care ne vorbeşte versetul de faţă se referă la un anumit tip de jertfă practicată în Vechiul Testament, numită holocaust. Aceasta era un sacrificiu în care „oamenii nu păstrau nimic pentru ei. Este deci un sacrificiu total. Termenul holocaust este de origine greacă, fiind interpretarea greacă a cuvântului ebraic olah, a cărui rădăcină semnifică ideea de înălţare. Specificul acestei jertfe constă în aceea că victima se ardea în întregime pe altar, cu excepţia pielii, şi nimic din ea nu revenea sacrificatorului“, aflăm din lucrarea „Arheologie biblică în actualitate“, scrisă de pr. prof. Petre Semen de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi.

Versetul de mai sus mai face referire la animalele şi păsările curate. Acelaşi părinte profesor afirmă că „nu se cunoaşte însă motivul pentru care s-a făcut această deosebire. S-ar părea că raţiunea principală ar fi aceea de a-i deosebi pe israeliţi de celelalte neamuri care nu aveau aceste delimitări între curat şi necurat“. Oricum, acestea erau reprezentate numai de câteva animale domestice, cum ar fi vitele cornute, juncul sau taurul tânăr, viţeii, oile şi caprele. Dintre păsări se jertfeau puii de porumbei sau turturelele. Din consideraţie faţă de Dumnezeu se impunea ca jertfa adusă să fie lipsită de orice cusur, produsele puse înaintea Domnului trebuind să fie bine alese.