Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Biblia - verset cu verset: Pledoarie pentru o cauză milostivă

Biblia - verset cu verset: Pledoarie pentru o cauză milostivă

Un articol de: Lucian Apopei - 01 Feb, 2010

Facerea 18, 28: „«Poate că lipsesc cinci din cincizeci de drepţi; poate să fie numai patruzeci şi cinci; pentru lipsa a cinci pierde-vei, oare, toată cetatea?» Zis-a Domnul: «Nu o voi pierde de voi găsi acolo patruzeci şi cinci de drepţi».“

Îndrăzneala patriarhului Avraam nu poate decât surprinde şi bucura în acelaşi timp. „Ce faci, fericite patriarh? Are, oare, nevoie Stăpânul de rugămintea ta ca să nu facă asta?“, se întreabă retoric Sfântul Ioan Gură de Aur. Iată că Avraam cutează totuşi să-I vorbească Stăpânului, argumentând motivul salvării cetăţilor Sodoma şi Gomora prin prisma bunătăţii divine. Totodată, din discursul lui Avraam reiese un stil îndemânatic de abordare a cererii sale care cu greu poate fi respinsă.

Dar, iată cum a fost descifrată pledoaria sa în faţa lui Dumnezeu. Prima sa estimare ipotetică a numărului celor drepţi din Sodoma şi Gomora a fost într-adins destul de mare (Facerea 18, 24: „Poate în cetatea aceea să fie cincizeci de drepţi: pierde-i-vei, oare, şi nu vei cruţa tot locul acela pentru cei cincizeci de drepţi, de se vor afla în cetate?“), suficient pentru a obţine un răspuns favorabil. Înţelegând însă că acest număr putea fi totuşi exagerat pentru realitatea din cele două cetăţi, el a dat dovadă iarăşi de o rară diplomaţie. În loc să pledeze pentru salvarea cetăţii pe baza a patruzeci şi cinci de oameni buni, el s-a pronunţat împotriva ideii că cetatea ar putea fi nimicită din cauza lipsei celor cinci: „Poate că lipsesc cinci din cincizeci de drepţi; poate să fie numai patruzeci şi cinci; pentru lipsa a cinci pierde-vei, oare, toată cetatea?“. Apoi, evident, încurajat de răspunsul continuu binevoitor al lui Dumnezeu, el a devenit tot mai îndrăzneţ, micşorând numărul oamenilor credincioşi, care, după părerea lui, ar trebui să fie suficient pentru a salva cetatea. Evident că dincolo de toată această pricepere avocăţească a sa, patriarhul Avraam nu trebuie o clipă delimitat de caracterul său binevoitor şi de multmilostenia de care a dat dovadă înaintând cererea sa divinităţii, motiv pentru care i-a şi fost de altfel ascultată rugămintea: „Cine ar putea ferici pe dreptul Avraam pentru îndrăznirea mare de care se bucura înaintea lui Dumnezeu?“, întreabă Sfântul Ioan Gură de Aur.