Biblia - verset cu verset: Prima menţiune despre Post

Facerea 2, 17:

„Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!“

Ideile exprimate în acest verset au născut în mintea oamenilor multe întrebări, cum ar fi: Din ce motiv a pus Dumnezeu omului o interdicţie în raiul desfătării? Ce este acela pomul cunoştinţei binelui şi al răului? Cum adică să moară omul?! De ce să moară, dacă Dumnezeu l-a zidit pe acesta din dragoste? Şi... ce este aceea moarte în rai? La aceste întrebări vom încerca să răspundem folosindu-ne, bineînţeles, de tâlcuirile Sfinţilor Părinţi. În primul rând însă, trebuie menţionat că acest verset reprezintă prima menţiune despre Post care s-a făcut în Sfânta Scriptură. Făcând o legătură între rolul pe care Postul îl are în viaţa omului şi motivul pentru care li s-a dat interdicţie protopărinţilor de a mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului, observăm cât de importantă este ascultarea de poruncile dumnezeieşti, în lupta de a birui ispitele. Sfântul Ioan Gură de Aur mai vede şi un alt motiv al acestei interdicţii: „Deoarece cel rânduit să se ridice la atâta slavă şi desfătare trebuia să străvadă că are pe Dumnezeu deasupra lui ca Împărat şi Domn, ca nu cumva, prin atâtea bunătăţi date de-a gata, să lunece în părerea că e liber de stăpânirea şi de sub puterea Celui ce stăpâneşte peste toate, i-a dat o lege şi a unit cu călcarea ei ameninţarea pedepsei“.

Legat de pomul cunoştinţei binelui şi răului, există mai multe interpretări în scrierile Sfinţilor Părinţi, ba, chiar unii, din cauza greutăţii de a dezvolta această temă, au recomandat cinstirea acestuia „cu tăcere“. Iată care ar fi principalele trei interpretări ale acestuia: o interpretare literară, cu profunde sensuri duhovniceşti, făcută de Sfântul Grigorie de Nyssa, întâlnită sub o formă şi cu un conţinut asemănător şi la Sfântul Ioan Gură de Aur; o interpretare duhovnicească sau în „duh“ a Sfântului Maxim Mărturisitorul, preluată apoi şi de Sfântul Ioan Damaschinul; o interpretare mistică a Cuviosului Nichita Stithatul, ucenicul Sfântului Simeon Noul Teolog.

Episcopul Nyssei crede că acest al doilea pom trebuia să se numească la început „pomul cunoştinţei“, dar a fost numit aşa, cu anticipare, „pomul cunoştinţei binelui şi răului“, pentru că mâncarea din el a trezit dorinţa după rău şi după bine, în sensul unei cunoaşteri duble şi contrare; iar, din alt punct de vedere, „Scriptura a numit acest pom aşa, pentru că el avea să fie prilej al călcării sau păzirii poruncii şi o încercare a ascultării sau neascultării lor“. (Continuare, în ediţia de mâine a „Ziarului Lumina“)