Biblia - verset cu verset: „Prin om se accentuează în mod special lucrarea lui Dumnezeu asupra creaţiei“

Facerea 9, 1: „Şi a binecuvântat Dumnezeu pe Noe şi pe fiii lui şi le-a zis: «Naşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi!»“

Pentru a reliefa că firea fiinţei omeneşti nu este cu nimic mai prejos după potop, faţă de cum a fost la creaţie, posibilitatea mântuirii nefiind pierdută, Dumnezeu păstrează pe pământ aceeaşi orânduire. Astfel, lui Noe i se dă aceeaşi stăpânire peste întreaga zidire, la fel cum i s-a dat lui Adam întru început. Acest fapt demonstrează că, oricând în istorie, Dumnezeu oferă omului daruri, chiar dacă acesta poate nu este vrednic de ele, de-a lungul vremii compromiţând umanitatea prin păcate dintre cele mai grele: neascultare, fratricid sau invidie. Dacă la începutul omenirii, Creatorul a aşezat pe om ca împărat peste toate făpturile, acest lucru nu se schimbă după potop, arătându-ne că nu poate omul greşi cât poate Dumnezeu să ierte. Prin neascultare şi prin săvârşirea unor păcate grave, omul s-a dovedit a fi nedemn de a purta titlul de „coroană a creaţiei“. Dumnzeu însă nu a nimicit creaţia Sa, ştiind că firea omului, chiar dacă e aplecată spre neascultare, rămâne totuşi capabilă de a unifica terestrul cu cerescul. Părintele Dumitru Stăniloae spunea în acest sens că, „în baza creaţiei, Dumnezeu lucrează prin cosmos, şi omul, de asemenea, lucrează prin cosmos, unindu-şi lucrarea sa cu Dumnezeu, uneori mai mult, alteori mai puţin. Prin om se accentuează în mod special lucrarea lui Dumnezeu asupra creaţiei, în vederea transfigurării şi spiritualizării ei“.

Izbăvit de furia apelor potopului şi binecuvântat de Dumnezeu într-un nou început, Noe e consacrat ca părinte al omenirii, la fel cum Adam fusese altădată. Sfântul Ioan Gură de Aur slăveşte bunătatea pe care Dumnezeu o arată patriarhului: „Se cade aici să ne minunăm de covârşitoarea bunătate a Stăpânului. Vezi că învredniceşte iarăşi pe dreptul acesta de aceeaşi binecuvântare ca şi pe Adam, că Noe, prin virtutea sa, dar mai bine spus, prin nespusa iubire de oameni a Stăpânului, a adus din nou asupra lui stăpânirea ce-i fusese luată lui Adam“.