Biblia - verset cu verset: Sfârşitul primului referat biblic asupra creaţiei

Facerea 2, 4:

„Iată obârşia cerului şi a pământului de la facerea lor, din ziua când Domnul Dumnezeu a făcut cerul şi pământul.“

Acest verset încheie primul referat biblic asupra creaţiei. De aici, până la sfârşitul acestui al doilea capitol al Cărţii Facerii, autorul biblic va prezenta în detaliu facerea omului şi aşezarea lui în grădina raiului, alături de femeia pe care i-o va zidi Dumnezeu.

Pentru a marca hotarul dintre cele două referate biblice asupra creaţiei, unii traducători ai Sfintei Scripturi au împărţit acest verset în două, folosind o numărătoare suplimentară. Astfel, prima parte, „Iată obârşia cerului şi a pământului de la facerea lor“, este numerotată Facerea 2, 4, a, iar a doua parte, „din ziua când Domnul Dumnezeu a făcut cerul şi pământul“, este numerotată Facerea 2, 4, b, aceasta din urmă făcând legătura cu următoarele versete.

Încă o dată, plasarea ideii că Dumnezeu a creat mai întâi lumea, cu toate cele din ea, apoi fiinţa umană, denotă o utilitate a celor din lume pentru om, ca substrat necesar pentru existenţa lui. De aici rezultă două concluzii: influenţa reciprocă şi solidaritatea omului cu natura, precum şi caracterul antropocentric al naturii, căci ea numai prin om îşi îndeplineşte scopul său.

În doar câteva cuvinte, „Iată obârşia cerului şi a pământului“, Moise cuprinde întreaga creaţie: „Când (Scriptura) a spus cerul şi pământul, a cuprins în aceste cuvinte pe toate, şi cele de pe pământ şi cele din cer. După cum, atunci când a vorbit de crearea făpturilor, n-a vorbit despre fiecare în parte, ci le-a cuprins pe toate într-un singur cuvânt, tot aşa şi cu cartea aceasta, a numit-o cartea facerii cerului şi a pământului (n.r. - propoziţia „Iată obârşia cerului şi a pământului“ a fost tradusă uneori sub forma „Iată (sau „Aceasta e...“) cartea facerii cerului şi a pământului“), deşi cuprinde şi altele multe, lăsându-ne deci pe noi să ne gândim că, odată ce face pomenire de cer şi de pământ, trebuie neapărat să se vorbească în ea de toate cele văzute, atât de cele din cer, cât şi cele de pe pământ“, spune Sfântul Vasile cel Mare.