„În vremea aceea a intrat Iisus în Capernaum. Iar sluga unui sutaș, care era la el în cinste, fiind bolnavă, trăgea să moară. Și, auzind despre Iisus, a trimis la El bătrâni ai iudeilor, rugându-L să
Biblia - verset cu verset: Sodomeii au pierdut prilejul pe care l-au avut pentru a se putea îndrepta
Facerea 19, 13: „Că Noi avem să pierdem locul acesta, pentru că strigarea împotriva lor s-a suit înaintea Domnului şi Domnul Ne-a trimis să-l pierdem.“
Locuitorii Sodomei s-au dovedit a fi cufundaţi excesiv în păcat. La fel cum glasul sângelui lui Abel a strigat către Domnul (Facerea 4, 10), aşa şi acum, păcatul sodomeilor strigă la cer. Renumele de oameni „răi şi tare păcătoşi“ (Facere 13, 13) s-a confirmat şi iată că acum limita îndurării divine şi perioada oferită lor pentru a se pocăi fuseseră depăşite: „Că Noi avem să pierdem locul acesta, pentru că strigarea împotriva lor s-a suit înaintea Domnului şi Domnul Ne-a trimis să-l pierdem“. Căci motivul pentru care Sfânta Scriptură ni l-a prezentat pe Lot ca o excepţie în Sodoma - un drept-credincios încolţit de nelegiuiţii care n-au învăţat de la acesta cum trebuiau să trăiască - era întocmai acesta, de a constitui o asigurare a prilejului pe care sodomeii l-au avut pentru a se putea îndrepta. Ca un veritabil model de dreaptă credinţă, Lot trebuia urmat. Însă, din nefericire, mai mult l-au prigonit prin răutăţile lor decât l-au ascultat: „Iar pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea în desfrânare a celor nelegiuiţi, l-a izbăvit, pentru că dreptul acesta, locuind între ei, prin ce vedea şi auzea, zi de zi, chinuia sufletul său cel drept, din pricina faptelor lor nelegiuite“ (II Petru 2, 7-8).