„Zis-a Domnul: Precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a nimicit
Biblia - verset cu verset: Un legământ încheiat pe veşnicie
Facerea 17, 7: „Voi pune legământul Meu între Mine şi între tine şi urmaşii tăi, din neam în neam, să fie legământ veşnic, aşa că Eu voi fi Dumnezeul tău şi al urmaşilor tăi de după tine.“
Observăm în acest fragment biblic că făgăduinţa încheiată de Dumnezeu cu Avraam are un caracter veşnic. Ea se referă îndeosebi la cei ce vor împărtăşi pe viitor aceeaşi credinţă cu cea a lui Avraam. Prin asumarea legământului de către urmaşii săi, din neam în neam, se va proclama unitatea şi unicitatea credinţei poporului israelit într-un singur Dumnezeu, „Creatorul cerului şi al pământului“. În fapt, acest lucru va fi mult mai limpede consemnat cu prilejul înmânării patriarhului Moise a celor zece porunci, dintre care prima proclamă o identitate a poporului evreu prin crezul într-unul singur Dumnezeu, „Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov“. Întruparea Mântuitorului nu a condus la alterarea acestei porunci, după cum explicit regăsim în Scriptura Noului Testament. „Să nu socotiţi că am venit să stric legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să plinesc“ (Matei V, 17), spune Domnul Iisus Hristos, una dintre cele trei Persoane ale Sfintei Treimi, simbolul unităţii şi comuniunii întru acelaşi ideal al întregii umanităţi prin mărturisirea Sfintei Evanghelii întregii lumi. Există o legătură foarte puternică între crezul vechi-testamentar şi noutestamentar, mergând până la contopire, şi având, printre altele, o rădăcină comună, după cum spunea Sfântul Chiril al Ierusalimului care sublinia că „toţi cei ce cred în Înviere se fac fiii lui Avraam“. Revenind la făgăduinţa făcută patriarhului Avraam, trebuie să amintim că Sfântul Apostol Pavel spunea că ea face referire, în mod deosebit, la Mântuitorul Iisus Hristos (Galateni 3, 16) şi, prin urmare, toţi creştinii trebuie să se împărtăşească prin El de ea: „Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi deci urmaşii lui Avraam, moştenitori după făgăduinţă“ (Galateni 3, 29). O corectă înţelegere a termenilor acestui legământ se va întinde departe spre păstrarea unei adevărate legături între Dumnezeu şi credinciosul de astăzi. În finalul versetului biblic de mai sus, „Eu voi fi Dumnezeul tău şi al urmaşilor tăi de după tine“, sunt cuprinse toate binecuvântările mântuirii şi reprezintă o dovadă clară despre caracterul spiritual - şi veşnic, după cum spuneam - al legământului avraamic.