Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Biblia - verset cu verset: Zbuciumul conştiinţei încărcate

Biblia - verset cu verset: Zbuciumul conştiinţei încărcate

Un articol de: Lucian Apopei - 30 Iulie 2008

Facerea 4, 12:

„«Când vei lucra pământul, acesta nu-şi va mai da roadele sale ţie; zbuciumat şi fugar vei fi tu pe pământ»“.

Observăm din acest verset distribuirea pedepsei lui Cain pe două planuri, atât de ordin material, prin nerodirea pământului lucrat de către păcătos, cât şi spiritual, prin zbuciumul şi remuşcările care-l vor măcina pe omorâtorul de frate.

În primul rând, vedem cum Dumnezeu proclamă inutilitatea lucrării pământului de păcătosul Cain, cel care a vărsat, din invidie, sângele lui Abel. „Vei îndura, îi spune Dumnezeu lui Cain, oboselile muncii, te vei osteni cu toată puterea ta, ca să lucrezi pământul întinat de un astfel de sânge, dar nu vei avea nici un câştig văzut de pe urma muncii tale; fără de folos îţi va fi toată osteneala!“, interpretează Sfântul Ioan Gură de Aur acest verset.

Partea a doua a versetului aminteşte de zbuciumul conştiinţei care-l va răscoli pe Cain, oriunde va trăi el pe pământ. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Pentru că nu te-ai folosit, îi spune Dumnezeu, cum trebuie de tăria trupului tău şi de bună starea mădularelor tale, te osândesc să tremuri mereu, ca să ai nu numai tu mustrare necontenită, care să-ţi aducă aminte de fapta ta nelegiuită, ci ca şi toţi cei ce te văd să se înveţe, prin înfăţişarea ta, ca prin un glas care strigă tare, să nu mai îndrăznească unele ca acestea, ca să nu păţească şi ei la fel“.

Prin păcatul uciderii de frate, Cain se face slujitor al diavolului, omorâtorul de oameni, după cum spune Sfântul Simeon Metafrastul: „Cuvântul spus de Făcătorul, lui Cain, la arătare, este un chip şi o icoană a tuturor păcătoşilor întru ascuns (...), însuşi vrăjmaşul învăluind tot sufletul care nu s-a născut din Dumnezeu, în pofte şi plăceri felurite şi învârtindu-l ca pe grâu, cu o lopăţică. Dar şi Domnul însuşi îi arată pe cei ce ascultă de voile celui rău, ca păstrând chipul lui Cain. Căci, mustrându-i pe aceia, zice: «Voi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru, omorâtorul de oameni. Căci acela de la început a fost omorâtor de oameni şi întru adevăr n-a stătut» (Ioan 8, 44)“.