Cântările Ortodoxiei: Imnele Naşterii Domnului

Pe lângă cunoscutele colinde, exisă şi alte cântări bisericeşti din cultul ortodox specifice acestei sărbători şi care au o importanţă şi o frumuseţe deosebite; acestea sunt prezente în tipicul şi în rânduiala Vecerniei, Utreniei şi Liturghiei praznicului şi reflectă mai ales importanţa teologică sau dogmatică a Naşterii Domnului, "pentru noi şi a noastră mântuire", după cum mărturisim în Simbolul credinţei, la fiecare Sfântă Liturghie.

În ajunul Naşterii Domnului se săvârşesc Vecernia (de regulă unită cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare) şi mai apoi Litia praznicului; astfel la începutul Vecerniei, odată cu care începe şi prăznuirea sau ziua liturgică, stihira glasului ne îndeamnă pe toţi: "Veniţi să ne bucurăm întru Domnul, vestind taina ce este de faţă. Zidul cel despărţitor acum cade… heruvimul nu mai păzeşte pomul vieţii… iar eu mă împărtăşesc din dulceaţa din rai… Ce vom aduce Ţie Hristoase că Te-ai arătat pe pământ ca un om pentru noi?... Mare este mila Ta, Doamne, mărire Ţie!" - iată încă de aici subliniată importanţa venirii în omenire a Mântuitorului pentru a repara neascultarea primilor oameni, a protopărinţilor noştri izgoniţi din Rai.

Urmează mai apoi rânduiala după cum o cere tipicul slujirii praznicului, iar la vremea cuvenită, prochimenul sau cuvântul scurt dinaintea citirii Apostolului (a epistolelor apostolice din Noul Testament) ne face conştienţi de veşnicia şi puterea nemărginită a lui Dumnezeu: "Fiul Meu eşti Tu… voi da neamurile moştenirea Ta şi marginile pământului stăpânirea Ta" (Ps. 2, 7-8) - sunt cuvinte proorocite de Psalmistul David cu câteva veacuri înainte de venirea lui Mesia, mult aşteptat.

În cadrul Litiei (litanie însemnând rugăciune), după rugăciunile specifice rostite de preot, tuturor credincioşilor li se vesteşte: "Mare şi uimitoare minune s-a săvârşit astăzi: Fecioara naşte şi pântecele nu I se strică; Cuvântul Se întrupează dar de Tatăl nu Se desparte…" - în termeni teologici sau dogmatici vorbind, persoana Mântuitorului deşi întrupată îşi păstrează întreaga dumnezeire în Sfânta Treime, fapt care depăşeşte puterea noastră de înţelegere şi se accede prin credinţă.

Cântarea Troparului, care încheie Vecernia şi Litia, este cunoscută şi familiară multor credincioşi atât pentru frumuseţea melodică, cât şi pentru frumuseţea exprimării: "Naşterea Ta, Hristoase Dumnezeul Nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei; ca întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învăţat, să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ţie!" - cei trei magi veniţi din orient erau iniţiaţi în tainele astrologiei, iar acum au cunoscut pe Cel ce a făcut întreg universul, dar care S-a smerit pentru noi şi S-a născut, modest, în iesle, la marginea Betleemului.