„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
„Cel ce pune capăt rugăciunii începe să păcătuiască”
Şi chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea: Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi: Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă. De are cineva urechi de auzit să audă. Şi când a intrat în casă de la mulţime, L-au întrebat ucenicii despre această pildă. Şi El le-a zis: Aşadar şi voi sunteţi nepricepuţi? Nu înţelegeţi, oare, că tot ce intră în om, din afară, nu poate să-l spurce? Că nu intră în inima lui, ci în pântece, şi iese afară, pe calea sa, bucatele fiind toate curate. Dar zicea că ceea ce iese din om, aceea spurcă pe om. Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, Adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea. Toate aceste rele ies dinăuntru şi spurcă pe om. Şi ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului şi ale Sidonului şi, intrând într-o casă, voia ca nimeni să nu ştie, dar n-a putut să rămână tăinuit. Marcu 7, 14-24
Dacă citim cu atenţie fragmentul evanghelic de astăzi vom constata cât de actuale sunt învăţăturile şi mustrările Domnului Iisus Hristos. De altfel, păcate erau şi acum două mii de ani, păcate şi prilejuri de păcătuire sunt şi astăzi. Cele care distrug sufletul omului sunt acele gânduri, simţăminte şi fapte care ies din inima omului şi care ideal ar fi să poată fi evitate sau îndreptate. Atunci când ne întrebăm de ce există atâta răutate într-o lume unde se vorbeşte atât de insistent despre pace, colaborare şi înţelegere, răspunsul îl găsim în cuvintele Domnului Hristos. Din cauza cugetelor rele, a lăcomiilor, vicleniilor, înşelăciunilor, neruşinărilor, invidiilor, hoţiilor, desfrânărilor şi a nepăsării. Omul a devenit propriul său inamic şi doreşte să-şi clădească o aparentă fericire pe lacrimile celor din jurul său. Pseudocreştinul de astăzi ţine cu tot dinadinsul să fie Ceva, nu Cineva. Sfântul Efrem Sirul aşa ne învaţă: „Cel ce pune capăt rugăciunii începe să păcătuiască”.