„În vremea aceea, după ce a înviat din morți, Iisus a stat în mijlocul ucenicilor Săi și le-a zis: Pace vouă! Iar ei, înspăimântându-se și înfricoșându-se, credeau că văd un duh. Și Iisus le-a zis:
Colind
Aseară pe-nserate
Aseară pe-nserate Fecioara Maria În Viflaim cetate Călătorind sosea. Şi fiind obosită Sălaş îşi căuta, Şi-n Viflaimul mare Nimenea n-o primea. Atunci Sfânta Fecioară Din Viflaim ieşea, Şi-n câmp într-o poiată, Acolo s-aşeza. Şi între dobitoace Pe fânul cel uscat Născut-a Preacurata Un mare Împărat. Fiul începe-a plânge Maria-l mângâia O, nu plânge Iisuse Că tu cunoşti lumea. Că lumea asta mare Prin tine s-a zidit Prin tine şi prin Tatăl Şi Dumnezeu cel Sfânt. S-aude glas spre seară, Al clopotelor cânt, Că vine, vine iară Iisus pe-acest pământ. El vine-n haină albă De îngeraşi purtat Să spele lumea-ntreagă De rău şi de păcat. De-atunci în orice casă S-aud colindători, Colinda lor duioasă Răsună până-n zori.



.jpg)


