Credința poate muta și munții

Dimineaţa, a doua zi, pe când se întorcea în cetate, a flămânzit; Şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, şi a zis lui: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Şi smochinul s-a uscat îndată. Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat, zicând: Cum s-a uscat smochinul îndată? Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci şi muntelui acestuia de veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare, va fi aşa. Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi. Matei 21, 18-22

Evanghelia de astăzi se încheie cu următoarele cuvinte ale Domnului Iisus Hristos: „Toate câte le veţi cere, rugându-vă cu credinţă, le veţi şi primi”. Cei care au preocupări duhovniceşti pot observa că există o strânsă legătură între cum te rogi şi roadele rugăciunii. Pentru creştinul devotat lui Dumnezeu, rugăciunea nu este doar un mijloc prin care cer la nesfârşit ceva de la Tatăl ceresc. Ne putem ruga pentru a preaslăvi pe Dumnezeu şi creaţia Sa sau pentru a-I mulţumi. Ne putem ruga şi atunci când suntem într-un necaz sau o boală, pentru a primi ajutor din partea Sa. Sunt unii care nu se roagă, afirmând că nu ştiu să se roage. Însă nu va veni o zi anume în care să poţi spune că din acea zi ştii să te rogi. Dacă dorim a învăţa să ne rugăm trebuie să luăm aminte la rugăciunea Domnului Iisus Hristos, la felul cum s-au rugat ucenicii Săi, la stăruitoarea rugăciune a celor iubitori de Dumnezeu. Părintele Teofil Părăian aşa ne învaţă: „Roagă-te cum poţi, ca să ajungi să te rogi cum trebuie”.