Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Curajul prigonitorilor de conjunctură

Curajul prigonitorilor de conjunctură

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Evanghelia zilei
Un articol de: Dumitru Păduraru - 02 Octombrie 2015

Şi toţi Îl încuviinţau şi se mirau de cuvintele harului care ieşeau din gura Lui şi ziceau: Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif? Şi El le-a zis: Cu adevărat Îmi veţi spune această pildă: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Câte am auzit că s-au făcut în Capernaum, fă şi aici în patria Ta. Şi le-a zis: Adevărat zic vouă că nici un prooroc nu este bine primit în patria sa. Şi adevărat vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie, în Israel, când s-a închis cerul trei ani şi şase luni, încât a fost foamete mare peste tot pământul. Şi la nici una dintre ele n-a fost trimis Ilie, decât la Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă. Şi mulţi leproşi erau în Israel în zilele proorocului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s-a curăţat, decât Neeman Sirianul. Şi toţi, în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie. Şi sculându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au dus pe sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie; Iar El, trecând prin mijlocul lor, S-a dus. Luca 4, 22-30

Asprimea cuvintelor Domnului Iisus Hristos a deranjat pe concitadinii Săi. Erau mulţi cei care aveau o atitudine de superioritate faţă de ceilalţi şi se considerau deja mântuiţi. Mustrarea Măntuitorului i-a făcut să-şi vadă limitele. Atât de jigniţi s-au simţit cei din Nazaret, încât umplându-se de mânie au hotărât să curme viaţa Domnului Hristos. Mulţi ne regăsim în mustrările Mântuitorului şi poate tot la fel de deranjaţi ne simţim şi noi! Atunci când cuvintele Domnului Hristos atrag atenţia asupra vieţii imorale, cei vizaţi strigă sus şi tare că învăţăturile Sale sunt demodate. Când nu mai ai busola moralitaţii creştine, viaţa alunecă foarte uşor pe panta distrugerii sufleteşti. Parcă a devenit o modă să-L batjocorim pe Domnul Hristos şi să-I răstălmăcim cuvintele. Mulţi se străduiesc să-L arunce de pe sprânceana muntelui, uitând de vremelnicia vieţii lor. Însă Domnul Hristos iartă şi nesăbuitul curaj al prigonitorilor de conjunctură. Sufletul e mai important decât un blid de linte.