„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Cuvintele Sale pătrundeau, mobilizau şi transformau
Şi umblând pe lângă Marea Galileii, a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând mrejele în mare, căci ei erau pescari. Şi le-a zis Iisus: Veniţi după Mine şi vă voi face să fiţi pescari de oameni. Şi îndată, lăsând mrejele, au mers după El. Şi mergând puţin mai înainte, a văzut pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui. Şi ei erau în corabie, dregându-şi mrejele. Şi i-a chemat pe ei îndată. Iar ei, lăsând pe tatăl lor Zevedeu în corabie, cu lucrătorii, s-au dus după El. Şi venind în Capernaum şi îndată intrând sâmbăta în sinagogă, îi învăţa. Şi erau uimiţi de învăţătura Lui, căci El îi învăţa pe ei ca Cel ce are putere, iar nu în felul cărturarilor. Marcu 1, 16-22
Să fim convinşi că şi astăzi răsună în urechile noastre cuvintele Domnului Iisus Hristos: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni”. Ele au fost adresate primilor Săi ucenici, însă au greutatea unei porunci divine şi pentru noi. Toţi cei care ascultau învăţăturile Sale erau uimiţi de profunzimea lor, iar acest lucru se întâmplă şi astăzi. Ni se spune că Mântuitorul învăţa „ca Unul Care are putere, iar nu în felul cărturarilor”. Cuvintele Sale pătrundeau, uimeau, mobilizau şi transformau. Cărturarii se străduiau să ofere doar nişte informaţii, Domnul Hristos oferea cuvintele vieţii veşnice. Cei care-L ascultau puteau vedea cum cele din jurul lor căpătau o altă valoare, una spirituală, duhovnicească. Ucenicii Domnului Hristos au fost cei mai mulţi oameni simpli, pescari, însă acum au devenit „pescari de oameni”. Prin binecuvântarea Mântuitorului, mreaja a devenit mreaja Cuvântului dumnezeiesc; barca - nava mântuirii, iar marea se arată a fi lumea întreagă dornică de mântuire.