„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, va fi lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereți rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea. Iar când stați să vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte greșelile voastre. Că de nu iertați voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta greșelile voastre. Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, iar celui care bate i se va deschide.”
Dicţionar liturgic: Clopotniţă
Clopotniţele sunt construcţii sau încăperi speciale destinate adăpostirii clopotelor.
Clopotniţa poate fi unul din turnurile din faţă de deasupra bisericii sau o construcţie aflată în apropierea bisericii, zidită din piatră, cărămidă sau lemn. De obicei, clopotniţele au formă de turnuri circulare sau poligonale, înalte, cu mai multe etaje, clopotele fiind aşezate cel mai sus, pentru ca sunetul lor să poată fi auzit la mari depărtări. De aceea, încăperea de sus, unde sunt clopotele, are formă de foişor deschis sau are zidurile prevăzute cu ferestre, în fiecare parte. Cele mai vechi clopotniţe de acest fel apar în Apus (sec. V-VI, ex.: clopotniţa Bisericii paleocreştine Sfântul Martin de Tours - Franţa; San Apolinarie din Ravena - Italia), cu turnuri circulare, înalte, ulterioare construcţiei bisericilor. (Dragoş-Mihail Olteanu, realizator Trinitas TV)





