Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Dicţionar teologic

Dicţionar teologic

Data: 04 Septembrie 2009

- necropolă ( - necropolis = cetatea morţilor, de la - nekros = mort, - polis - oraş)

- în vechime, cimitire subterane; nume care se dădea în păgânism unui număr mai mare sau mai mic de morminte adunate la un loc; nume dat de grecii vechi mormintelor greceşti din Alexandria (Egipt), mormintelor egiptene, mormintelor din Asia Mică, precum şi celor etrusce. Uriaşele mausolee în care se aşezau regii şi animalele lor sfinte erau numite de greci piramide, de la pir = foc, fiindcă se terminau ascuţindu-se ca para focului; egiptenii le numeau paromo (mormânt regesc); romanii le numeau columbaria (firidele în care se depuneau urnele cu cenuşa morţilor). Necropolele puteau fi subterane sau la suprafaţă, în preajma unui oraş, cum au fost marile necropole egiptene, greceşti şi etrusce. Termenul de „necropolă“ a fost folosit de arheologi pentru a denumi cimitirele antice. (pr. asist. dr. Ioan Valentin ISTRATI)