„În vremea aceea, fiind întrebat Iisus de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
Fiecăruia ne-a încredințat o misiune
Şi a auzit regele Irod, căci numele lui Iisus se făcuse cunoscut, şi zicea că Ioan Botezătorul s-a sculat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el. Alţii însă ziceau că este Ilie şi alţii că este prooroc, ca unul din prooroci. Iar Irod, auzind zicea: Este Ioan căruia eu am pus să-i taie capul; el s-a sculat din morţi. Căci Irod, trimiţând, l-a prins pe Ioan şi l-a legat, în temniţă, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soţie. Căci Ioan îi zicea lui Irod: Nu-ţi este îngăduit să ţii pe femeia fratelui tău. Iar Irodiada îl ura şi voia să-l omoare, dar nu putea, căci Irod se temea de Ioan, ştiindu-l bărbat drept şi sfânt, şi-l ocrotea. Şi ascultându-l, multe făcea şi cu drag îl asculta. Şi fiind o zi cu bun prilej, când Irod, de ziua sa de naştere, a făcut ospăţ dregătorilor lui şi căpeteniilor oştirii şi fruntaşilor din Galileea, şi fiica Irodiadei, intrând şi jucând, a plăcut lui Irod şi celor ce şedeau cu el la masă. Iar regele a zis fetei: Cere de la mine orice vei voi şi îţi voi da. Şi s-a jurat ei: Orice vei cere de la mine îţi voi da, până la jumătate din regatul meu. Şi ea, ieşind, a zis mamei sale: Ce să cer? Iar Irodiada i-a zis: Capul lui Ioan Botezătorul. Şi intrând îndată, cu grabă, la rege, i-a cerut, zicând: Vreau să-mi dai îndată, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul. Şi regele s-a mâhnit adânc, dar pentru jurământ şi pentru cei ce şedeau cu el la masă, n-a voit s-o întristeze. Şi îndată trimiţând regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul. Şi acela, mergând, i-a tăiat capul în temniţă, l-a adus pe tipsie şi l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. Şi auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan şi l-au pus în mormânt. Şi s-au adunat apostolii la Iisus şi I-au spus Lui toate câte au făcut şi au învăţat. Marcu 6, 14-30
***
Pericopa evanghelică de astăzi ne aduce mărturie despre moartea martirică a Sfântului Ioan Botezătorul. În finalul fragmentului biblic ni se aminteşte faptul că ucenicii lui Ioan au mers în faţa Domnului Iisus Hristos şi I-au vorbit despre viaţa şi activitatea Botezătorului. Viaţa lui a fost cea a unui proroc, un om care a înţeles misiunea pe care a primit-o de la Dumnezeu. Activitatea sa a făcut ca mulţi dintre cei de atunci să afle că vremea aşteptării s-a apropiat – s-a născut Izbăvitorul. Mergând din localitate în localitate, Sfântul Ioan a trezit conştiinţele contemporanilor. Vocea sa era ca tunetul, iar vorbele sale biciuiau pe cei care-şi duceau viaţa în păcate. El îndemna la pocăinţă, la schimbarea în bine a vieţii, la urmarea poruncilor lui Dumnezeu. Însă cuvântul său a rodit şi astfel mulţi dintre ucenicii săi au devenit ucenici ai Domnului Hristos. Să fim cu luare aminte la viaţa Sfântului Ioan şi să înţelegem că fiecărui om din această lume Dumnezeu i-a încredinţat o misiune.