„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
„Foc am venit să arunc pe pământ!”
Şi cea care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătută puţin. Şi oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere. Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins! Şi cu botez am a Mă boteza, şi câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini! Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare. Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinaţi: trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei. Dezbinaţi vor fi: tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei. Şi zicea mulţimilor: Când vedeţi un nor ridicându-se dinspre apus, îndată ziceţi că vine ploaie mare; şi aşa este. Iar când suflă vântul de la miazăzi, ziceţi că va fi arşiţă, şi aşa este. Făţarnicilor! Faţa pământului şi a cerului ştiţi să o deosebiţi, dar vremea aceasta cum de nu o deosebiţi? De ce, dar, de la voi înşivă nu judecaţi ce este drept? Şi când mergi cu pârâşul tău la dregător, dă-ţi silinţa să te scapi de el pe cale, ca nu cumva să te târască la judecător, şi judecătorul să te dea în mâna temnicerului, iar temnicerul să te arunce în temniţă. Zic ţie: Nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei plăti şi cel din urmă ban. Luca 12, 48-59
***
Sinceri să fim, nu ne aşteptăm să auzim asemenea cuvinte de la Cel Care este Domnul păcii şi Izvorul binecuvântării. Însă spusele Domnului Iisus Hristos au un rost: cei de atunci voiau să ştie cum va fi ziua de mâine, dar ignorau să-şi judece viaţa şi din perspectiva lui Dumnezeu. Intuiau că norii dinspre Apus aduc ploaie, iar vântul dinspre Miazăzi este însoţit de arşiţă şi uscăciune, însă nu puteau înţelege că timpul mântuirii era aproape. Între ei Se afla Fiul lui Dumnezeu şi ceea ce El spunea şi săvârşea trebuia să le dea de gândit. Sosise vremea lucrării responsabile pentru mântuirea sufletelor. Sunt atenţionaţi cei de atunci că sosise ceasul dezbinării, când urmaşii Domnului Hristos aveau să fie priviţi chiar cu ură. Acest lucru îl putem vedea şi în zilele noastre. Cei care mărturisesc pe Hristos Domnul uneori devin ţinta răutăţilor gratuite şi a acuzelor nedrepte. Sfântul Chiril al Ierusalimului aşa ne învaţă: „Nimeni nu poate ajunge la Dumnezeu, decât ridicându-se prin jertfă”.
(Pr. Dumitru Păduraru)