Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Înţelepciune biblică: Foloasele comunicării

Înţelepciune biblică: Foloasele comunicării

Un articol de: Viorica Robu - 08 Oct, 2010

"La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul." (Ioan 1, 1)

Potrivit psihologiei, vorbirea este forma de bază a limbajului în comunicarea interumană. Omul poate folosi cuvinte frumoase sau urâte, în funcţie de educaţia pe care o are; cel credincios nu vorbeşte niciodată fără folos, ştiind că Biblia îl învaţă să spună cuvintele cu înţelepciune.

În Noul Testament, Iisus Hristos apare ca Dumnezeu-Cuvântul Care "S-a făcut trup" (Ioan 1, 14) şi aduce oamenilor vestea cea bună a mântuirii, căci El are "cuvintele vieţii celei veşnice" (In. 6, 68).

Cuvintele sunt utilizate prin viu grai sau în minte, prin rugăciune, care este "vorbirea minţii cu Dumnezeu" (Sfântul Evagrie Ponticul). Şi cântecele sunt bineplăcute Domnului, după cum ne îndeamnă psalmistul: "Cântaţi-I şi-L lăudaţi pe El" (Ps. 104, 2).

Cuvântul este ca o haină care îmbracă gândul, deci dacă gândurile oamenilor sunt curate, atunci şi cuvintele lor vor fi bune, pline de har, pot să îndrepte spre mântuire sufletele, însă cuvintele deşarte, cele spuse la mânie sau cele amăgitoare, nu zidesc, ci sunt pierzătoare de suflete. Poate ar fi bine ca omul să nu vorbească prea mult, pentru că: "Cel care înmulţeşte cuvintele se va face urât tuturor" (Ecclesiasticul 20, 7), doar "cel înţelept în cuvinte se va face iubit" (Ecclesiasticul 20, 12).