"Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu." (Matei 5, 8)
Când Mântuitorul face referire la "inima curată", nu se gândeşte la inimă ca organ, ci la partea cea mai profundă a fiinţei omeneşti, locul în care omul ia decizii, face alegeri şi se nasc responsabilităţile sale.
Din inimă izvorăsc cele mai frumoase simţăminte, precum sinceritatea, adevărul, dragostea, dar şi cele mai josnice, dintre care Iisus Hristos aminteşte: "gândurile rele, adulterele, desfrânările, crimele, hoţiile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele ruşinoase, invidia, calomnia, trufia, nebunia" (Mc. 7, 21-23).
Curăţia inimii o dobândim atunci când reuşim să smulgem din ea rădăcinile păcatului, adică poftele şi gândurile rele, şi o umplem de iubire şi de dorinţa după Dumnezeu. Sfânta Spovedanie are un rol foarte important. De asemenea, ca ajutor pentru curăţirea inimii avem postul: "Să nu se îngreuneze inimile voastre de mâncare şi de băutură şi de grijile vieţii... Privegheaţi, dar, în toată vremea, rugându-vă ca să vă întăriţi, să scăpaţi de toate acestea care au să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului" (Lc. 21, 34-36) şi rugăciunea "Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită" (Mt. 26, 41).
Astfel, să ne dăm sârguinţa să nu mai repetăm păcatele din trecut şi nici să nu săvârşim altele, ci să ne rugăm ca proorocul David: "Inimă curată zideşte, Doamne, întru mine!" (Ps. 50, 11) ca Dumnezeu să ne învrednicească ca prin dobândirea inimii curate să avem condiţia vederii Lui.
