Înţelepciune biblică: Milostenia, datoria noastră

"Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine." (Isaia 58, 6-7)

Calea spre mântuire este presărată cu virtuţi fără de care omul nu poate sluji în adevăr lui Dumnezeu. De aceea, odată cu primirea Botezului, creştinul primeşte şi peceţile darurilor Sfântului Duh. Pe lângă virtuţile de bază prescrise de Sfânta Evanghelie, şi anume credinţa, nădejdea şi dragostea, creştinul trebuie să înmulţească şi alţi talanţi.

Unul dintre aceştia este milostenia. Grija pe care o purtăm aproapelui nostru, facerea de bine necondiţionată şi simpla rugăciune pentru cei din jurul nostru dezvoltă în noi spiritul milostiv pe care Dumnezeu ne îndeamnă să-l avem.

Sfântul Grigorie al Nyssei ne sfătuieşte în scrierile sale: "Tămăduieşte cu înfrânarea ta înţeleaptă două patimi potrivnice una alteia: îmbuibarea şi foamea fratelui tău." Ce poate fi mai înălţător şi mai bineplăcut lui Dumnezeu decât să poţi săvârşi două fapte bune deodată? Căci şi banul văduvei din Evanghelie a ajuns să întreacă până şi darurile celor bogaţi. Deoarece ea a dat tot ce avea, pe când ceilalţi doar o mică parte. Să urmăm şi noi exemplul ei şi să încercăm să facem bine după puterile noastre. Să lăsăm la o parte nepăsarea şi indiferenţa şi să privim Chipul lui Dumnezeu din fiecare seamăn al nostru. Să încercăm să alinăm, pe cât posibil, suferinţele celor din jur fără să aşteptăm ceva în schimb, gândindu-ne la milostenie ca la o datorie creştinească. Să nu oferim bani unui cerşetor cu gândul că Dumnezeu ne va răsplăti înzecit, să nu ne mândrim cu faptele noastre milostive, nici să cădem în slavă deşartă. Căci în astfel de cazuri riscăm să ajungem de-a stânga Mântuitorului în ziua Judecăţii.

Aşadar, milostenia este o treaptă pe care putem urca doar dacă luptăm împotriva orgoliului şi a iubirii de arginţi. Astfel, ajungem să deosebim în fiecare om Chipul lui Dumnezeu şi dobândim convingerea că săracii sunt vistiernicii bunătăţilor. Aceştia, prin supunerea faţă de Dumnezeu şi prin răbdarea pe care o au în necazuri şi suferinţe, se pot mântui. Iar noi, prin grijirea faţă de lipsurile lor materiale, printr-o vorbă duhovnicească menită să le aline suferinţa şi printr-o rugăciune, putem câştiga starea de-a dreapta în ziua Judecăţii.

*

Pentru rubricile "Răspunsuri duhovniceşti" şi "Sfaturi practice în Biserică", aşteptăm întrebările dumneavoastră la adresa redacţiei din Bucureşti şi la george.aniculoaie@gmail.com