Înţelepciune biblică: „Nicidecum!“

"Au nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos? Luând deci mădularele lui Hristos le voi face mădularele unei desfrânate? Nicidecum!" (I Corinteni 6, 15)

Gravitatea păcatului desfrânării este prezentată de Sfântul Apostol Pavel în prima sa epistolă către corinteni în directă relaţie cu importanţa trupului. Căci, spune el, "dacă bucatele sunt pentru pântece şi pântecele pentru bucate, iar Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte, trupul însă nu e pentru desfrânare, ci pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup" (6, 13). Adică, în timp ce pântecele şi bucatele au un rol limitat la această lume trecătoare, trupul, văzut ca parte integrantă a fiinţei umane alături de suflet, a fost făcut pentru a fi înviat şi pentru ca însăşi mântuirea să se facă în el.

Mai mult, trupurile creştinilor sunt "mădulare ale lui Hristos" şi "temple ale Duhului Sfânt" (6, 9) şi pentru aceasta ele nu trebuie să fie întinate sub nici un chip. Iar cel care desfrânează "păcătuieşte faţă de trupul său" (6, 18), "pentru că îl întinează", spune Teodor de Mopsuestia.

Şi ce mai zice Scriptura? "Va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup" (Fac. 2, 24) . Prin unirea cu o desfrânată, trupul creştinului, care este mădular al lui Hristos, devine una cu cel al desfrânatei, deci mădularele lui Hristos devin mădularele unei desfrânate, pentru aceasta, Apostolul înfricoşat exclamă: "Nicidecum!", adică aşa ceva să nu fie, să nu se întâmple niciodată un asemenea act de blasfemie, cutremurător chiar şi la simpla pronunţie.