Înţelepciune biblică: „Şi ce are i se va lua“

"Căci celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua." (Marcu 4, 25)

Desprinse din contextul în care au fost rostite, aceste cuvinte ale Mântuitorului ridică anumite semne de întrebare. Ele par a răspunde chiar nedreptăţilor ce se petrec în lume, unde mulţi dintre cei drepţi suferă, chinuiţi de sărăcie, în timp ce aceia care săvârşesc nedreptăţi au parte de împliniri. Însă nu acesta este sensul adevărat şi profund al versetului. Observăm din contextul în care apare acest loghion că obiectul verbului "are" nu se referă la bunuri materiale sau alte împliniri lumeşti, ci la capacitatea ucenicilor de a asculta vorbele Mântuitorului şi a pune în practică învăţăturile pe care acesta le rosteşte. Sfântul Ioan Hrisostom explică: "Şi chiar dacă ceea ce s-a zis este plin de multă neclaritate, arată însă multă dreptate. Ceea ce zice adică, este. Când cineva are bunăvoinţă şi zel, i se vor da lui toate cele de la Dumnezeu. Când este gol, nici pe cele ale sale nu le va primi înapoi, nici cele de la Dumnezeu nu i se vor da. Că şi ceea ce i se pare că are, zice, se va lua de la el; nu pentru că Dumnezeu ia înapoi ceea ce dă, ci ca să nu se învrednicească el de cele ale Lui."

Acelaşi loghion apare şi în contextul pildei talanţilor, verbul "are" referindu-se aici la aceia care, primind de la Dumnezeu un dar, nu îl folosesc aşa cum se cuvine, pentru a-i ajuta şi pe fraţii lor. Sfântul Ioan Hrisostom remarcă din nou: "Darul cuvântului şi al învăţăturii avându-l spre a-l folosi şi nefolosindu-l, şi harul îl va pierde. Iar cel ce este cuprins de zel mai mult va lucra darul."