Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Înţelepciune biblică: Toate au o Logică

Înţelepciune biblică: Toate au o Logică

Un articol de: Daniela Ciobanu - 08 Martie 2010

„Gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele nu sunt ca ale voastre, zice Domnul.“ (Isaia 55, 8)

Cât de mare distanţă între Înţelepciunea lui Dumnezeu şi raţiunea umană, între gândurile şi rânduiala dumnezeiască şi capacităţile înţelegerii omeneşti! Se întâmplă adesea să deznădăjduim pentru evenimentele neplăcute din viaţa noastră, să ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu şi să cârtim la fiecare pas, însă nu vedem că, de fapt, în spatele tuturor celor ce se întâmplă se află o Logică cu mult prea înaltă pentru ca noi să o înţelegem uzând de raţiune. Dumnezeu permite răul în viaţa noastră pentru ca noi, asemenea dreptului Iov, să urcăm pe scara înduhovnicirii şi să primim în cele din urmă mântuirea sufletelor noastre. Omul trebuie să primească în sufletul lui ideea că cele ce pentru noi par mici la Dumnezeu sunt mari, că lucrurile pe care noi le socotim măreţe în faţa lui Dumnezeu sunt nimicuri. Spre exemplu, iubirea lui Dumnezeu este alta decât iubirea lumească. Atunci când noi iubim pe cineva suntem egoişti, impunem reciprocitate, îi dăm peste mână celuilalt când greşeşte sau fugim de greşelile lui pentru ca să nu ne rănească propriile sentimente. Iubirea lui Dumnezeu capătă însă cu totul alte dimensiuni: El ne dă posibilitatea de a alege între a-L iubi şi a-L desconsidera, ba mai mult, nu ne opreşte niciodată din a urma calea pe care noi ne-am ales-o, chiar dacă suferă pentru nelegiuirile noastre. Iar mai presus de aceasta, aşteaptă cu fiecare clipă întoarcerea noastră, şi pentru orice pas pe care noi îl facem spre El Îşi întinde braţele pentru a ne cuprinde şi a ne oferi iertarea Sa, parcurgând restul distanţei dintre noi şi El.

Gândurile lui Dumnezeu şi căile Sale nu pot fi deci înţelese întru totul de oameni, ci, acceptându-le, să ne smerim şi să le urmăm, văzând în ele rânduiala supremă aducătoare de mântuire. Să nu ne mâhnim atunci când cele lumeşti nu decurg conform planurilor noastre, ci să dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate câte ne-a scos în cale, bune ori rele, fără deosebire.