Ioan 10, 9-16 (Păstorul cel bun)

„Zis-a Domnul: Eu sunt ușa: De va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pășune va afla. Furul nu vine decât ca să fure, să înjunghie și să piardă. Eu am venit ca oile Mele viață să aibă și din belșug să aibă. Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își pune sufletul pentru oile Sale. Iar cel plătit, care nu este păstor și ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile și fuge; iar lupul le răpește și le risipește. Cel plătit fuge, pentru că este plătit și nu are grijă de oi. Eu sunt Păstorul cel bun și cunosc oile Mele și ale Mele Mă cunosc pe Mine. Precum Mă cunoaște Tatăl și Eu cunosc pe Tatăl. Și sufletul Îmi pun pentru oi. Am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Și pe acelea trebuie să le aduc; ele vor asculta de glasul Meu și va fi o turmă și un păstor.”

Grija părintească de suflete

Sfântul Simeon Noul Teolog, Cateheze, Scrieri II, Cateheza 19, în Filocalica, Ed. Deisis, pp. 216- 217

„Fraților și părinților și copiilor, fiecare dintre voi cunoaște începutul prieteniei voastre față de mine, cum și cu ce prilej S-a făcut; știți de asemenea și măsura iubirii și credinței voastre față de Dumnezeu. Fiindcă eu nu știu să vorbesc exact despre un lucru nevăzut, iar a da încredințare despre unele ca acestea numai prin cuvinte e cu neputință. Căci de multe ori ceea ce nu a făgăduit cineva dându-și cuvântul, face dintr-o dată cu fapta, iar ceea ce a făgăduit cu jurăminte atunci când trebuie să facă, îi pare rău și renunță cu totul, lucru pe care-l vei găsi făcându-se la cei mai mulți. Fiindcă rari sunt cu adevărat cei ce nu se lasă clintiți de valurile vieții, nici nu sunt înăbușiți de spinii ei (Marcu 4, 7), nici nu sunt amăgiți de plăcerile ei și nu sunt înrobiți averilor, pentru care se face toată minciuna. De aceea a nădăjdui numai în cuvinte și a ne sprijini pe ele ca pe niște lucruri sigure este lucru potrivit numai făgăduințelor pe care ni le-a făcut nouă Dumnezeu; fiindcă numai Acela are neschimbabilitate și S-a arătat întotdeauna nemincinos. Dar, întrucât oamenii n-au stabilitate, ci se întorc și rătăcesc în jurul multor lucruri, cel ce se bizuie numai pe cuvintele lor va avea parte doar de vânturi și se va bucura de visuri deșarte. Fiindcă nimic din toate celelalte n-are o atât de instabilitate și ușurință în schimbare cum are gândul omului, care va sta numai atunci când trecând toate cele curgătoare, create și văzute, va depăși întunericul care-l învăluie și se va amesteca cu cele nevăzute și stabile.
(...) Ați venit la noi cu iubire și credință înflăcărată, așa cum am putut să-mi dau seama din cuvintele și fețele voastre, și nu fiind siliți de către cineva, ci imboldul spre aceasta venind de la voi în­șivă. Deci văzându-vă pe voi așa și auzind de la voi asemenea cuvinte iubitoare de Hristos, am primit credința și alegerea voastră liberă și m-am umplut de afecțiune nepătimașă pentru voi mai presus decât toți și, mărturisesc, am față de voi o iubire mai mare, deși mi s-a poruncit să-i iubesc pe toți deo­potrivă.” 

(Pr. Narcis Stupcanu)