Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei ​​​​​​​Ioan 14, 10–21

​​​​​​​Ioan 14, 10–21

Data: 30 Mai, 2020

„Zis‑a Domnul către ucenicii Săi: Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatăl – Care rămâne întru Mine – El Însuși face aceste lucrări. Credeți Mie că Eu sunt întru Tatăl și Tatăl este întru Mine, iar de nu, credeți‑Mă pentru lucrările acestea. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu, și mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl. Și orice veți cere în numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul. Dacă veți cere ceva în numele Meu, Eu voi face. Dacă Mă iubiți, păziți poruncile Mele. Și Eu voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor vă va da vouă, ca să fie cu voi în veac: Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să‑L primească, pentru că nu‑L vede, nici nu‑L cunoaște; voi însă Îl cunoașteți, pentru că rămâne la voi și în voi va fi! Nu vă voi lăsa orfani; voi veni la voi. Încă puțin timp și lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă veți vedea, pentru că Eu sunt viu și voi veți fi vii. În ziua aceea veți cunoaște că Eu sunt întru Tatăl Meu și voi întru Mine și Eu întru voi. Cel ce are poruncile Mele și le păzește, acela este care Mă iubește; iar cel ce Mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu și‑l voi iubi și Eu și Mă voi arăta lui.”

Mângâietorul

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia XV, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, p. 256‑257

„Duhul Sfânt umple pe îngeri, umple pe arhangheli, sfințește puterile, însuflețește totul. Duhul Sfânt Se împarte în toată creaţia, este împărtăşit în chip diferit de fiecare din cele create, dar cu toate acestea Duhul nu este micşorat de cei care participă la El. Dă tuturor harul Lui; nu se termină, deși este împărțit celor care participă la el, iar cei care îl primesc sunt plini de Duhul, dar Duhul Sfânt rămâne neîmpuținat. După cum soarele nu este micşorat întru nimica de cei care se bucură de lumina şi căldura sa, deși luminează corpurile și este împărțit în felurite chipuri de corpuri, tot aşa şi Duhul rămâne nemicșorat și neîmpărțit, cu toate că dă tuturor harul Său. Luminează pe toți pentru a înțelege pe Dumnezeu, insuflă pe profeți, înțelepțește pe legiuitori, sfinţeşte pe preoţi, întăreşte pe împărați, desăvârșește pe drepţi, umple de cinste pe cei curați sufletește și trupeşte, dă harurile tămăduirilor, învie pe morţi, dezleagă pe cei legați, înfiază pe cei străini. Acestea le lucrează prin nașterea de Sus (Ioan 3, 3). Dacă ia un vameş care crede, îl face evanghelist (Matei 9, 9); dacă Se pogoară peste un pescar, face din el un teolog (Matei 4, 19); dacă găseşte un prigonitor, care se pocăieşte, îl face apostol al neamurilor, predicator al credinței, vas al alegerii (Fapte 9, 15). Prin Duhul Sfânt cei slabi ajung puternici, cei săraci se îmbogățesc, oamenii simpli la cuvânt sunt mai înțelepți decât înțelepții. (...) Sfântul Duh este în cer, şi umple pământul; este de față pretutindeni, şi nu‑i mărginit de nimic, în fiecare locuieşte în întregime, şi este în întregime cu Dumnezeu. Nu administrează darurile ca un slujitor, ci împarte harurile ca un stăpân.”

(Pr. Narcis Stupcanu)