Ioan 14, 27-31; 15, 1-7

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoșeze. Ați auzit că v-am spus: Mă duc și voi veni la voi. Dacă M-ați iubi, v-ați bucura că v-am spus că Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât Mine. Și acum v-am spus acestea înainte de a se întâmpla, ca să credeți când se vor întâmpla. Nu voi mai vorbi multe cu voi, căci vine stăpânitorul acestei lumi și el nu are nimic în Mine; dar, ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl și precum Tatăl Mi-a poruncit, așa fac. Ridicați-vă, să mergem de aici. Eu sunt vița cea adevărată și Tatăl Meu este lucrătorul. Orice mlădiță care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; și orice mlădiță care aduce roadă, El o curățește, ca și mai multă roadă să aducă. Acum voi sunteți curați pentru cuvântul pe care vi l-am spus. Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine, se aruncă afară ca mlădița neroditoare, care se usucă și e adunată și aruncată în foc și arde. Dacă rămâneți întru Mine și cuvintele Mele rămân în voi, cereți ceea ce voiți și se va da vouă.”

Viața în Hristos

Origen, Omilii la Cartea Numerii, Omilia XVIII, Cap. IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 6, p. 183

„(...) Dacă voim să dobândim mântuirea și să fim eliberați din această lume, trebuie să pierdem sufletul nostru printr-o pieire folositoare și necesară. Căci se pierde sufletul urmând pe Hristos, Cel care-și ucide poftele, care suprimă patimile și luptă împotriva desfrâului și a patimilor, acela nu-și face nicidecum voia sa, ci pe cea a lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, după expresia Scripturii, acela își «pierde sufletul». Omoară viața cea dintâi, dar începe să trăiască o altă viață în Hristos. Acest cuvânt ne aduce aminte de altul: Dacă murim împreună cu El, vom și învia împreună cu El (II Timotei 2, 14) și de cuvintele: Dacă ați murit împreună cu Hristos pentru stihiile lumii, pentru ce atunci, ca și când ați trăi în lume, răbdați porunci ca acestea? (Coloseni 2, 20). A fost necesar, deci, să se afirme că este folositor a-și pierde sufletul și a muri împreună cu Hristos. Și cine îl pierde aici îl va găsi, fără îndoială, acolo unde, zice Apostolul, viața voastră se ascunde cu Hristos întru Dumnezeu (Coloseni 3, 3).”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Unsprezecea, în Părinți și Scriitori Bisericești (1991), vol. 38, p. 401

„(...) Nu se cuvine să petrecem viața în Hristos întristați și înlăcrimați, ci veseli și strălucitori. Aceasta socotesc că înseamnă: Veniți să ne veselim în Domnul (Psalmi 94, 1).”