Ioan 15, 1-7

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Eu sunt vița cea adevărată și Tatăl Meu este lucrătorul. Orice mlădiță care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; și orice mlădiță care aduce roadă, El o curățește, ca și mai multă roadă să aducă. Acum voi sunteți curați, pentru cuvântul pe care vi l-am spus. Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine, se aruncă afară ca mlădița și se usucă; și o adună și o aruncă în foc și arde. Dacă rămâneți întru Mine și cuvintele Mele rămân în voi, cereți ceea ce voiți și se va da vouă.”

Cereți și vi se va da

Viața Sfântului Macarie Egipteanul, III, 7, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 59

„A zis ava Sisoe: Pe când eram în (pustiul) Scetic, m-am dus cu Macarie și cu încă șapte frați ca să secerăm. Și am văzut o văduvă care strângea spice în urma noastră și nu înceta să plângă. Ce are bătrâna aceasta, că plânge mereu? (Acesta) i-a răspuns: Pentru că bărbatul ei avea în pază comoara cuiva și murind pe neașteptate nu i-a spus unde a pus-o, așa că stăpânul comorii vrea să-i ia pe ea și pe copiii ei robi. I-a zis bătrânul: Spune-i să vină la noi, acolo unde ne odihnim de arșiță. Și venind femeia, i-a zis bătrânul: Du-te la casa ta. Și făcând ei rugăciune, a strigat bătrânul către cel mort și a zis: Cutare, unde ai pus comoara cea străină? Acela, răspunzându-i, i-a zis: Este ascunsă în casa mea, sub piciorul patului. Și i-a zis bătrânul: Nu pentru mine a făcut Dumnezeu lucrul acesta - pentru că eu sunt nimic - ci pentru văduvă și pentru orfani. Lucrul pe care-l vrea Dumnezeu de la oameni este ca ei să aibă sufletul fără de păcat; (când acest lucru se întâmplă) orice îi cere cineva, primește. Și, venind, a spus văduvei unde este comoara. Aceasta, luând comoara, a dat-o stăpânului ei și și-a eliberat copiii. Și toți câți au auzit aceasta au slăvit pe Dumnezeu.”

Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhov­nicești, omilia XXIX, 3, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 227

„Cu cât Domnul întârzie și îl face să rabde, pentru a încerca credința în iubire și voia sa, cu mai multă ardoare și grijă, cu mai mult zel și nădejde trebuie să caute el darul lui Dumnezeu, fiind încredințat, o dată pentru totdeauna, că Dumnezeu nu minte, căci (cuvântul Lui) este adevărat, că, odată ce a promis, El dă harul Său, în cele din urmă, celor ce i-L cer cu credință și răbdare.”

Herma, Păstorul, Porunca IX - 39, 1-6, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, p. 311

„Alungă din tine îndoiala și nu te îndoi deloc când ceri ceva de la Dumnezeu, (...) că nu te va părăsi, ci va împlini cererea sufletului tău.”