„Atunci când S-a născut Iisus în Betleemul Iudeei, în zilele regelui Irod, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este împăratul Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Ră
Ioan 6, 27–33
„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Lucrați nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viața veșnică și pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl. Deci au zis către El: Ce să facem, ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu? Iisus a răspuns și le-a zis: Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeți în Acela pe Care El L-a trimis. Deci I-au zis: Dar ce minune faci Tu, ca să vedem și să credem în Tine? Ce lucrezi? Părinții noștri au mâncat mană în pustie, precum este scris: «Pâine din cer le-a dat lor să mănânce». Deci Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Nu Moise v-a dat pâinea cea din cer; ci Tatăl Meu vă dă din cer Pâinea cea adevărată. Căci Pâinea lui Dumnezeu este cea care Se coboară din cer și care dă viață lumii.”
Pâinea cea adevărată
Sfântul Ambrozie al Milanului, Despre Sfintele Taine, Capitolul IX, 52-55, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 53, p. 23
„...taina aceasta, pe care o primești, se săvârșește prin cuvintele lui Hristos. Căci dacă rugăciunea lui Ilie prorocul a avut atâta putere încât a făcut să se coboare foc din cer, oare nu vor avea putere cuvintele lui Hristos să schimbe forma lucrurilor? Ai citit despre facerea lumii întregi: Fiindcă El a zis și s-au făcut, El a poruncit și s-a zidit (Psalmi 148, 5). Așadar, cuvintele lui Hristos, care au avut puterea de a face din nimic ceea ce nu era, să nu poată ele să schimbe pe cele ce sunt în ceea ce nu erau? Căci doar nu înseamnă mai puțin să dai ființă lucrurilor decât să le schimbi firea. De ce ne folosim de argumente? Să ne folosim de propriul său exemplu și să dovedim adevărul tainei prin exemplul întrupării. Oare s-au petrecut lucrurile potrivit naturii atunci când Domnul Iisus Se năștea din Fecioara Maria? Dacă cercetăm rânduiala firii, a fost dat ca femeia să zămislească împreunându-se cu bărbatul. Este limpede deci că Fecioara a născut în afară de rânduiala firii. Și acest trup, pe care îl avem (la Sfânta Euharistie), este tot din Fecioară. De ce, dar, cauți rânduiala firii în trupul lui Hristos, când Domnul Iisus Însuși S-a născut din fecioară peste fire? Este adevăratul trup al lui Hristos, care a fost răstignit, care a fost îngropat, este real; cu adevărat deci este taina trupului Său. Domnul Iisus Însuși strigă: Acesta este trupul Meu; înainte de binecuvântarea cuvintelor dumnezeiești, altfel se numește pâinea, dar după sfințire devine trup. El Însuși îl numește sângele Său; înainte de sfințire ți se spune altfel, dar după sfințire se preface în sânge. Și tu spui: Amin, adică Adevărat este! Ceea ce spune gura să mărturisească cugetul lăuntric; ceea ce spune cuvântul, să o simtă inima. Așadar, Hristos hrănește Biserica Sa cu aceste Taine, prin care se întărește substanța sufletului...”