„În vremea aceea, fiind întrebat Iisus de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
23 Dec, 2024
Istoria creştinismului (CMLIII): Conciliul II Vatican (1962-1965) (V)
În sesiunea a doua, în dezbaterea temei Despre Biserică, curentul de centru din rândul catolicismului recunoştea un colegiu apostolic şi unul episcopal de origine apostolică, dar afirma că activarea puterii virtuale a unui episcop de a face parte din colegiu aparţine papei şi că el poate guverna şi independent de colegiu. Astfel, împotriva curentul înnoitor majoritar, care a încercat prin mai multe luări de poziţie să-şi impună punctul de vedere, partizanii curentului de centru au stabilit:
a. papa se bucură, prin drept, divin de o jurisdicţie supremă asupra întregii Biserici; b. tot prin drept divin, el nu are nevoie de consimţământul episcopilor; c. papa poate să conducă cu mijloacele care i se par oportune; d. colegiul episcopal are putere să înveţe şi să guverneze împreună cu papa şi sub conducerea lui; e. nici o normă de drept divin nu-l împiedică pe papa să se servească de corpul episcopal sau de un organism alcătuit din reprezentanţii lui pentru a studia problemele fundamentale ale Bisericii, cu condiţia ca părerea definitivă să fie a papei. Discuţiile aprinse pe această temă au făcut ca schema „Despre Biserică“ să fie reluată în sesiunea următoare. De asemenea, schema „Despre ecumenism“ a fost discutată sumar şi, ulterior, amânată, sugerându-se, în finalul discuţiilor, ideea că dacă ortodocşii sunt chemaţi să se întoarcă la staulul unic, adică la Biserica romană, şi cu atât mai mult trebuie să se gândească la acest lucru comunităţile protestante. Sesiunea a treia, deschisă de papa Paul al VI-lea (1963-1978) la 14 septembrie 1964, a dezvăluit un spirit mai moderat în cadrul curentului înnoitor. Chiar papa, care a ales ca temă pentru cuvântarea sa inaugurală puterea episcopilor, s-a axat mai mult pe definirea limitelor raportului lor cu primatul papal, decât pe evidenţierea temeiurilor şi conţinutului puterii lor. Conciliul, care urmărea să confirme învăţătura despre prerogativele pontifului roman, va pune în valoare, preciza papa, şi prerogativele constituţionale ale episcopatului.
