Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (CMXLV): Cultura teologică în Biserica Apuseană în secolele XIX-XX (I)

Istoria creştinismului (CMXLV): Cultura teologică în Biserica Apuseană în secolele XIX-XX (I)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 13 Apr, 2008

În această perioadă, în Apus, cultura teologică s-a dezvoltat în mod special în două direcţii: una strict bisericească, la începutul secolului al XIX-lea, şi alta mai liberală, care a întâmpinat însă destule dificultăţi. În filosofie s-a simţit influenţa lui I. Kant († 1804) şi a lui F.G.J. Scheling († 1854). Până la începutul secolului al XIX-lea, Franţa a dat cei mai mari teologi, însă lucrurile s-au schimbat, şi Germania a devenit principala şcoală teologică apuseană, unde au luat fiinţă mai multe facultăţi de teologie: la Bonn, Breslau, München, Tübingen ş.a. În Franţa, abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, mai precis în anul 1878, s-au deschis, pe lângă cele două universităţi din Paris şi Toulouse, facultăţi de teologie, la Lille, Lyon, Angers şi în alte oraşe. În alte ţări apusene, romano-catolicii au întreţinut mai multe universităţi libere, înfiinţate după separarea Bisericii de stat. Cea mai veche este la Malines (1834), mutată în 1885 la Louvain, în Belgia; altele au fost înfiinţate la: Freiburg (Elveţia, 1889), Milano (1920), Saint Louis (1825) şi Washington (1889) în America de Nord, Quebec (1852) şi Montréal (1886) în Canada. Alte universităţi libere au fost înfiinţate în Asia, la Calcutta, Pekin, Beiging şi Tokio. O altă universitate a fost fondată la Beirut, în Liban. Direcţia catolică mai liberală sau istorică a dat Bisericii Romano-Catolice o serie de mari teologi, mai ales în Germania, cum au fost: Joh. Adam Möhler († 1838), simbolist şi dogmatist celebru, respectat şi de protestanţi; istoricul Ignaţiu Döllinger († 1890); canonistul şi istoricul Ch. J. Hefele († 1893); canoniştii J. Schulte († 1941), J. Zhischmann († după 1901); istoricii: Fr. X. Kraus († 1902), Fr. X. Funk († 1907), Al. Knöpler († 1921), A. Ehrhard († 1949); dogmatiştii: H. Klee († 1840), J. Kuhn († 1887); apologeţii J. Drey († 1853), Aloys Schmidt († 1910) ş.a.