Istoria creştinismului (CMXXXVIII): Viaţa religioasă în Apus în secolele XIX-XX (I)

Acţiunile revoluţionare din secolele XIX şi XX au făcut ca Biserica Romano-Catolică să facă faţă şi să dea răspunsuri unor probleme dificile, a căror rezolvare n-a fost uşoară, nici rapidă şi nici completă. În unele privinţe, Biserica şi-a impus punctul de vedere, în altele a trebuit să cedeze, însă în cele mai multe a adoptat atitudini de compromis. Viaţa excesiv industrializată a milioane de oameni nu mai putea fi aceeaşi ca în secolele XVIII şi XIX, când majoritatea oamenilor îşi câştigau existenţa în agricultură. Pietatea creştină s-a putut menţine în ţările în care majoritatea credincioşilor era catolică, datorită cultului, oficierii dese a missei (liturghia catolică), a sărbătorilor, a acţiunilor sociale de caritate practicate de cler şi de diferite asociaţii de binefacere, misionarilor şi mai ales unor figuri religioase cu calităţi deosebite, a căror pietate a atras milioane de creştini la Biserică. Un astfel de exemplu a fost preotul J. Marie Vianney (1786-1859) din Ars (Franţa), om simplu, fără şcoală teologică savantă, dar cu calităţi deosebite de pastoraţie, ale cărui predici pline de profetism, ca şi minunile sale, au atras mii de pelerini de pretutindeni. În bisericuţa sa de la Ars îşi aşezase amvonul, astfel încât să nu-şi întoarcă niciodată spatele spre Tabernacol şi, în timpul predicilor, atingea inimile până la lacrimi, exclamând: „El este acolo!“. Într-o zi, în timpul liturghiei, după consacrare, a fost văzut zăbovind şi mişcat ţinând strâns Ostia consacrată. Cui îl întreba ce s-a întâmplat, îi spunea în sacristie: „Mi-a venit în minte o idee ciudată. De acea îi şi spuneam lui Isus: «Domnul meu, dacă eu aş şti că am nefericirea să te pierd pentru veşnicie, te-aş ţine din acest moment atât de strâns în mâinile mele, încât să nu-ţi dau drumul niciodată». Un alt exemplu este cel al Sfintei Tereza (1873-1897) din Lisieux (Franţa), care, prin sfinţenia vieţii sale, a atras un număr mare de credincioşi.