Istoria creştinismului (MCCCV): Biserica Ortodoxă Română din Basarabia în perioada 1812-1918 (XXVIII)

La începutul secolului al XX-lea, Biserica Ortodoxă din Basarabia a fost condusă de următorii arhiepiscopi: Vladimir Sincovschi (1904-1908), fost misionar în Altai, Serafim Ciciagov (1908-1914), Platon Rojdestvenschi (1914-1915) şi Anastasie Gribanovschi (1915-1918). Primul dintre aceştia, Vladimir Sincovschi a făcut tot ce îi era în putinţă pentru prosperarea spirituală a credincioşilor păstoriţi. Pentru aceasta, a învăţat româna şi predica în această limbă în catedrala din Chişinău. De asemenea, a introdus ca obiect de studiu la seminarul din Chişinău limba română, plătind profesorul din banii proprii. Ca urmare a hotărârii Congresului Eparhial din 1905, Arhiepiscopul Vladimir a solicitat Sfântului Sinod aprobarea redeschiderii tipografiei eparhiale. La 25 aprilie 1905 a fost permisă reactivarea tipografiei, care a fost instalată la Chişinău, într-o casă donată clerului de Mănăstirea Dobruşa la 26 octombrie 1906. În ianuarie 1908 a apărut „Luminătorul“, prima revistă bisericească în limba română din Basarabia. Tot în perioada arhipăstoriei lui Vladimir Sincovschi şi-a început activitatea „Societatea istorico-arheologică-bisericească din Basarabia“. Însă multora nu le era pe plac dragostea şi dorinţa lui de luminare a poporului român din Basarabia şi, de aceea, în anul 1908 a fost transferat la Don, iar în locul rămas vacant vine Serafim Ciciagov, care, se pare, a fost trimis special în Basarabia pentru a distruge curentul naţional românesc care se înfiripase în timpul păstoririi arhiepiscopului Vladimir. Cel mai reprezentativ între ierarhii de la începutul secolului al XX-lea în Basarabia a fost arhiepiscopul Serafim, fost colonel, care, sub influenţa cunoscutului preot Ioan Serghiev din Kronstadt, a făcut studii teologice, s-a preoţit, s-a călugărit în Lavra „Sfântul Serghie“ de lângă Moscova, apoi a fost hirotonit episcop.