Istoria creştinismului (MCCLI): Filantropia în Moldova (XVIII)

La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea s-au constituit diferite asociaţii preoţeşti cu scopul ajutorării preoţilor şi a familiilor lor: „Binefacerea“ Iaşi, „Societatea clerului «Mântuitorul Hristos»“ Iaşi, „Solidaritatea“ Dunărea de Jos. În arhivele Mitropoliei din Iaşi se păstrează documente ale asociaţiilor preoţeşti, ale cântăreţilor bisericeşti şi ale paraclisierilor. În acea vreme existau peste 40 de societăţi de ajutorare creştină. Au existat şi societăţi filantropice formate din femei, cum a fost cazul „Societăţii Ortodoxe Naţionale a Femeilor Române“. Chiar dacă aceste societăţi de binefacere nu au luat fiinţă din iniţiativa Bisericii, pe lângă faptul că ele aveau un pronunţat caracter creştin, înfiinţarea lor fiind determinată de sentimente filantropice propovăduite de clerici, se bucurau de binecuvântarea şi sprijinul Bisericii. În arhivele Mitropoliei din Iaşi se păstrează corespondenţa dintre aceste societăţi şi cancelaria mitropolitană. Mai mult decât atât, aproape toţi ierarhii au fost activi în plan filantropic, atât prin cuvânt, cât, mai ales, prin faptă. De exemplu, au fost ierarhi care au înfiinţat spiţerii (farmacii), ierarhi care au lăsat averea, prin testament, pentru a putea fi folosită în scopuri filantropice. La acestea se adaugă şi faptul că preocupările culturale aveau tot o motivaţie filantropică. Aşa se explică de ce ierarhii scoteau bucvare (abecedare), înfiinţau şcoli, acordau burse, îi sfătuiau sau chiar îi obligau pe preoţi să se ocupe de educaţia copiilor ş.a. Însă cele mai multe lucrări filantropice nu au fost consemnate, ele fiind ştiute numai de Dumnezeu. Dacă s-ar consulta cu acribie arhivele mănăstirilor şi ale centrelor eparhiale, cu siguranţă s-ar descoperi lucrări filantropice ale Bisericii care astăzi nu sunt cunoscute.