Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCLXX): Biserica Ortodoxă Română din Bucovina în perioada 1775-1918 (XIV)

Istoria creştinismului (MCCLXX): Biserica Ortodoxă Română din Bucovina în perioada 1775-1918 (XIV)

Un articol de: Cezar Țăbârnă - 21 Iulie 2009

La 8 mai 1835 împăratul Ferdinand al V-lea (1830-1848) a numit ca episcop al Bucovinei pe Eugenie Hacman. Încercările mitropolitului Andrei Şaguna şi ale fruntaşilor clerului şi credincioşilor bucovineni de a se crea o singură Mitropolie, autonomă, pentru toţi românii din Austria, cu sediul la Sibiu, s-au lovit de împotrivirea episcopului Eugenie. În sinodul episcopilor ortodocşi din Austria, întrunit la Carloviţ, Eugenie şi-a susţinut cu tărie punctul de vedere, în sensul de a se înfiinţa două Mitropolii româneşti, una la Sibiu, alta la Cernăuţi, iar pentru cea din urmă să se creeze una sau două episcopii sufragane, urmând ca toţi ierarhii ortodocşi din Austria să constituie un sinod, sub preşedinţia mitropolitului sârb, ca primat. Creându-se două Mitropolii ortodoxe româneşti în acelaşi stat austriac, se urmărea şi dezbinarea românilor, dar şi a sârbilor, din moment ce două Episcopii sârbeşti (una din Dalmaţia şi Istria, cu reşedinţa la Zara, şi alta din Cattaro şi Raguza) erau scoase de sub jurisdicţia Mitropoliei de Carloviţ şi subordonate Mitropoliei româneşti din Cernăuţi. În acest fel s-a creat o Mitropolie bucovino-dalmatină, cu credincioşi români, ruteni şi sârbi, din două ţări, cu totul deosebite una de alta, aşezate la două extremităţi ale Imperiului. Crearea noii Mitropolii, mai mult pentru satisfacerea ambiţiilor lui Eugenie, a fost combătută cu hotărâre de reprezentanţii românilor bucovineni, dar fără rezultat. Noua Mitropolie era „patronată“ de împărat, fiind lipsită astfel de orice autonomie faţă de stat, dobândind o „autocefalie“ necanonică faţă de „Biserica-mamă“ a Moldovei. Eugenie n-a putut să se bucure de succesul său, căci a murit la Viena chiar în ajunul plecării sale la Cernăuţi pentru a fi înscăunat ca „arhiepiscop şi mitropolit al Bucovinei şi Dalmaţiei“ (31 martie/12 aprilie 1873). La înmormântarea sa, în Catedrala din Cernăuţi, profesorii de teologie şi asesorii consistoriali au refuzat să ţină cuvântări. Moartea lui a fost privită de toţi ca o salvare a Bisericii Ortodoxe româneşti din Bucovina.