Istoria creştinismului (MCCXXVI): Viaţa mănăstirească în Biserica Ortodoxă în secolele XIX-XX (I)

În această perioadă, numărul mănăstirilor a fost redus în toate ţările ortodoxe, iar averile lor - secularizate de statele respective sau etatizate. În Rusia, fiindcă mănăstirile aveau mari averi şi venituri, s-a făcut secularizarea, înainte de 1800, de împărăteasa Ecaterina a II-a (1762-1796). În timpul domniei împărătesei Ecaterina a II-a, fidelă politicii ţarului Petru I, din 954 de mănăstiri existente, 754 au fost închise, iar fără autorizaţie din partea puterii politice nu puteau fi deschise altele. Ierarhii care au îndrăznit a ridica vocea pentru apărarea libertăţii Bisericii, încetau din viaţă, de cele mai multe ori, în închisoare sau în exil. Cea mai gravă dintre consecinţe în privinţa vieţii religioase ruseşti rămâne subordonarea autorităţii bisericeşti, puterii civile. Aceasta a condus, în cele din urmă, la apariţia a numeroase secte, dar şi a numeroase curente mistice destul de confuze. În Grecia, Ioan Capodistria (1776-1831), preşedintele Guvernului grec, între 1827-1831, fost în serviciul diplomatic al Rusiei între anii 1809-1827, a redus în anul 1830 numărul mănăstirilor de la 590 la 85, iar averile lor au fost etatizate. În România, domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) promulgă, cu ajutorul lui Mihail Kogălniceanu şi cu aprobarea votului Camerei Deputaţilor, la 13/26 decembrie 1863, Legea pentru secularizarea averilor mănăstirilor închinate Locurilor Sfinte. Într-o anumită măsură, secularizările au avut şi un rol pozitiv, deoarece au contribuit la readucerea monahismului la menirea lui, făcându-i pe călugări să ia în serios viaţa monahală, împlinind după vechile pravile cele trei voturi, fecioria sau curăţia trupească, ascultarea sau supunerea necondiţionată şi sărăcia de bunăvoie. Pentru păstrarea şi promovarea vieţii monahale, Lavra Peşterilor din Kiev, Ierusalimul Rusiei, şi Lavra „Sfântului Serghie“ de la Zagorsk, de lângă Moscova, şi, desigur, mănăstirile din Palestina şi de la Sfântul Munte Athos au avut şi au şi astăzi un rol important în viaţa Bisericii Ortodoxe.