Istoria creştinismului (MLXXXIII): Biserica Ortodoxă Sârbă (VII)

Mitropolia de Karlovitz a cunoscut în secolul al XIX-lea, datorită mitropoliţilor Ştefan Stratimirovici (1790-1836) şi Iosif Raiacici (1842-1861), o ascensiune politică şi culturală. Cu sprijinul unor negustori bogaţi, a fost înfiinţată şcoala de teologie din Karlovitz, prevăzută cu internat pentru cursanţii săraci, şi peste treizeci de şcoli primare şi secundare. Datorită asupririi maghiare, mitropolitul Iosif i-a susţinut pe revoluţionarii sârbi în anul 1848, chemându-l chiar pe împăratul Franz Iosif I (1848-1916) la Karlowitz, pentru a le rezolva revendicările, printre care şi acordarea rangului de patriarhie mitropoliei lor. După reînfiinţarea Mitropoliei Ardealului, cu două mitropolii sufragane (Arad şi Caransebeş), în anul 1864, şi a Bucovinei, unită cu episcopiile de Zaro şi Catarro din Dalmaţia, în anul 1873, ca unităţi administrativ-bisericeşti separate, Patriarhia de Karlovitz rămânea cu scaunele episcopale de la Karlovitz, Novisad, Buda, Karlstadt şi Pacraţ în Slovenia. Bosnia şi Herţegovina, stăpânite până în anul 1878 de turci, s-au eliberat cu ajutorul celor trei sute de preoţi, mulţi dintre ei având rolul de conducători, dar au fost anexate de Imperiul Austro-Ungar, în anul 1909. Existau patru mitropolii (Sarajevo, Zvornic, Mostar şi Banjaluca) sub jurisdicţia nominală a Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, care le-a recunoscut autonomia în anul 1905. Problemele politico-administrative erau rezolvate de un consiliu suprem format din cei patru mitropoliţi, patru preoţi, şaisprezece mireni şi patru profesori. Abuzurile manifestate de Curtea de la Viena au determinat atentatul de la Sarajevo, care a constituit motivul declanşării Primului Război Mondial. Biserica ortodoxă a Dalmaţiei şi Istriei a ajuns, după scurta dominaţie franceză a lui Napoleon I Bonaparte, din nou sub stăpânirea austriacă între anii 1814-1918. Centrele episcopale de la Şibenik, Zaro şi Cattaro au fost încorporate în anul 1873 în Mitropolia Bucovinei, cu centrul la Cernăuţi. Eparhiile de la Triest şi Viena au fost încadrate mai târziu în Patriarhia sârbă.