Istorii cu tâlc: Calea adevărată

Un frate a plecat, odată, din părţile unde trăia avva Pimen şi s-a dus într-un ţinut străin. Acolo s-a întâlnit cu un pustnic care era plin de dragoste şi, de aceea, mulţi veneau la el. Fratele i-a vorbit despre avva Pimen, iar pustnicul, auzind despre virtutea bătrânului, a vrut neapărat să-l cunoască. La câtăva vreme după ce fratele s-a întors în Egipt, pustnicul s-a sculat şi a venit din ţinutul străin în Egipt, la fratele cu pricina, căci îi spusese unde locuieşte. Văzându-l, fratele a rămas uimit şi s-a bucurat foarte tare. Pustnicul i-a zis: „Te rog, fii bun şi du-mă la avva Pimen“. Atunci, fratele l-a condus la bătrân, spunându-i acestuia: „E un om vestit, iubitor şi ţinut la mare cinste în ţara sa. I-am vorbit despre tine şi a venit anume ca să te cunoască“. Bătrânul l-a primit cu bucurie, s-au îmbrăţişat, apoi s-au aşezat. Străinul a început să vorbească din Scriptură, despre tot felul de lucruri spirituale şi cereşti, dar avva Pimen şi-a întors faţa şi nu i-a dat nici un răspuns. Celălalt, văzând că nu vrea să vorbească cu dânsul, s-a supărat, a ieşit şi i-a zis fratelui care-l adusese: „Am bătut drumul degeaba până aici. Uite, am venit la bătrân şi el nici nu vrea să-mi vorbească“. Atunci fratele a intrat la avva Pimen şi-l întreabă: „Avva, omul acesta mare şi slăvit în ţinutul său a venit aici pentru tine. De ce nu-i vorbeşti?“. Bătrânul îi zice: „El este sus, vorbeşte despre lucruri cereşti, iar eu sunt jos, vorbesc despre lucruri pământeşti. Dacă mi-ar fi vorbit despre patimile sufletului, i-aş fi răspuns. Dar la cele spirituale eu nu mă pricep“. Fratele a ieşit şi i-a spus străinului: „Bătrânul nu se grăbeşte să vorbească din Scriptură, dar dacă-l întrebi despre patimile sufletului, îţi va răspunde“. Acela, străpuns până la lacrimi, a intrat la bătrân şi i-a zis: „Ce să fac, avva, fiindcă mă stăpânesc patimile sufletului?“. Bătrânul l-a privit cu bucurie şi i-a zis: „De data asta ai venit bine! Acum deschide-ţi gura despre asemenea lucruri şi eu ţi-o voi umple cu bunătăţi“. Celălalt, trăgând mult folos, a zis: „Într-adevăr, aceasta este calea adevărată“, şi s-a întors în ţinutul său mulţumind lui Dumnezeu pentru că l-a învrednicit să cunoască un asemenea sfânt. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)