„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Istorii cu tâlc: Calea care duce la smerenie
Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe: „Văd că amintirea lui Dumnezeu rămâne în sufletul meu“. Bătrânul îi zice: „Nu este mare lucru să ai mereu cugetul împreună cu Dumnezeu, dar este cu adevărat mare lucru să te vezi pe tine mai prejos de orice făptură. Aceasta şi osteneala trupului duc la smerenie“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)