„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Cât aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să fiți fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit Iisus și, plecând, S-a ascuns de ei. Dar, deși a făcut atâtea
Istorii cu tâlc: Calea care duce la smerenie
Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe: „Văd că amintirea lui Dumnezeu rămâne în sufletul meu“. Bătrânul îi zice: „Nu este mare lucru să ai mereu cugetul împreună cu Dumnezeu, dar este cu adevărat mare lucru să te vezi pe tine mai prejos de orice făptură. Aceasta şi osteneala trupului duc la smerenie“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)



.jpg)


