„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: Calea care duce la smerenie
Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe: „Văd că amintirea lui Dumnezeu rămâne în sufletul meu“. Bătrânul îi zice: „Nu este mare lucru să ai mereu cugetul împreună cu Dumnezeu, dar este cu adevărat mare lucru să te vezi pe tine mai prejos de orice făptură. Aceasta şi osteneala trupului duc la smerenie“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)








