„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: Calea dumnezeiască
Povesteau că, într-un sat, trăia cineva care postea foarte des, încât oamenii l-au supranumit Postitorul. Avva Zenon a auzit şi a trimis să-l cheme. El a venit cu bucurie şi, după ce s-au rugat, s-au aşezat. Bătrânul a început să se nevoiască în tăcere. Negăsind pe nimeni cu care să vorbească, Postitorul a căzut în acedie şi-i zice bătrânului: „Roagă-te pentru mine, avva, căci vreau să plec acasă“. Bătrânul întreabă: „De ce?“. El răspunde: „Inima îmi arde ca focul şi nu ştiu ce are. În sat, posteam până seara şi niciodată nu mi s-a întâmplat aşa ceva“. Atunci, bătrânul îi zice: „În sat te hrăneai prin urechi. Mergi, şi de acum mănâncă la ceasul al nouălea şi tot ce faci fă într-ascuns“. Omul a început să se nevoiască, aşteptând cu frământare ceasul al nouălea; iar cei care-l cunoşteau ziceau: „A intrat demonul în Postitor“. S-a dus şi i-a spus totul bătrânului. Dar acesta i-a răspuns: „Aceasta este calea dumnezeiască“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)








