„În vremea aceea a intrat Iisus în Capernaum. Iar sluga unui sutaș, care era la el în cinste, fiind bolnavă, trăgea să moară. Și, auzind despre Iisus, a trimis la El bătrâni ai iudeilor, rugându-L să
Istorii cu tâlc: Ce este lumea?
Un frate l-a întrebat pe un bătrân, zicând:
- Cum se cade a şedea cu tăcere călugărul în chilia sa? Bătrânul i-a răspuns: - A şedea călugărul în chilie este ca să-şi aducă aminte pururea de starea sa înaintea lui Dumnezeu şi să-şi păzească după putinţa sa mintea şi inima de gândurile necuvioase, cele semănate de vrăjmaşul şi aceasta este a fugi de lume. Fratele i-a zis: - Ce este lumea? Iar bătrânul i-a răspuns: - Lumea este a lucra peste fire şi a-ţi împlini poftele trupului tău şi a te griji mai mult de trup decât de suflet, a-ţi petrece viaţa ta ostenindu-te mai mult pentru cele trupeşti decât pentru cele sufleteşti şi mai mult pentru agoniseala trupească decât pentru cea sufletească. Aceasta este lumea, fiule. (Cuvinte folositoare ale sfinţilor bătrâni cei fără de nume, Editura Doxologia, 2009)