„În vremea aceea a intrat Iisus în Capernaum. Iar sluga unui sutaș, care era la el în cinste, fiind bolnavă, trăgea să moară. Și, auzind despre Iisus, a trimis la El bătrâni ai iudeilor, rugându-L să
Istorii cu tâlc: Ce este smerenia?
Un frate l-a întrebat pe avva Matoes: „Spune-mi un cuvânt“. El i-a zis: „Mergi şi roagă-te lui Dumnezeu, ca să-ţi dea plâns şi smerenie în inima ta. Fii mereu atent la păcatele tale şi nu-i judeca pe alţii, ci socoteşte-te mai prejos decât toţi. Nu ţine prieteşug cu vreun copil şi nu cunoaşte nici o femeie, nu te împrieteni cu vreun eretic, rupe îndrăzneala din tine, stăpâneşte-ţi limba şi pântecele şi gustă doar puţin vin. Dacă cineva îţi vorbeşte despre vreun lucru oarecare, nu te lua la harţă cu el, ci, dacă vorbeşte bine, spune-i: «Da», iar de vorbeşte rău, spune-i: «Tu ştii ce vorbeşti». Nu te certa cu el despre cele spuse. Aceasta e smerenia“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)