„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: Ce este smerenia?
Un frate l-a întrebat pe avva Matoes: „Spune-mi un cuvânt“. El i-a zis: „Mergi şi roagă-te lui Dumnezeu, ca să-ţi dea plâns şi smerenie în inima ta. Fii mereu atent la păcatele tale şi nu-i judeca pe alţii, ci socoteşte-te mai prejos decât toţi. Nu ţine prieteşug cu vreun copil şi nu cunoaşte nici o femeie, nu te împrieteni cu vreun eretic, rupe îndrăzneala din tine, stăpâneşte-ţi limba şi pântecele şi gustă doar puţin vin. Dacă cineva îţi vorbeşte despre vreun lucru oarecare, nu te lua la harţă cu el, ci, dacă vorbeşte bine, spune-i: «Da», iar de vorbeşte rău, spune-i: «Tu ştii ce vorbeşti». Nu te certa cu el despre cele spuse. Aceasta e smerenia“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)








