„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: Ce face Dumnezeu?
Odată, un boier a vrut să-şi bată joc de un om foarte evlavios, după ce i-a adus laude linguşitoare. L-a întrebat:
- Ce face Dumnezeu? Evlaviosul îi răspunse scurt şi cuprinzător: - Cu certitudine ştiu ce face; face azi ca întotdeauna şi va face şi cu tine: pe cei trufaşi îi va înjosi, iar pe cei smeriţi îi va înălţa. Aceste cuvinte au fost nu doar un răspuns, ci şi o profeţie, pentru că boierul a vrut să se depărteze călare, iar calul l-a trântit, rănindu-l foarte grav. Din această întâmplare, care era să-i fie fatală, boierul a învăţat să-şi schimbe felul de a fi, devenind şi el evlavios. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)








