„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: Cine poate deveni călugăr
Odată, avva Pimen s-a dus cu avva Anub prin părţile oraşului Diolkos şi trecând ei pe lângă un mormânt, văd o femeie lovindu-se cumplit şi plângând amarnic. S-au oprit şi s-au uitat îndelung la ea. Apoi, mergând mai încolo, s-au întâlnit cu cineva. Avva Pimen l-a întrebat: „Ce-i cu femeia aceea, de plânge atât de amarnic?”. El îi zice: „I-au murit bărbatul, fiul şi fratele”. Atunci avva Pimen îi zice avvei Anub: „Îţi spun, dacă un om nu-şi omoară toate dorinţele cărnii şi nu dobândeşte plânsul acesta, nu poate deveni călugăr. Toată viaţa şi mintea acestei femei stau în plâns”. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)








