„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Istorii cu tâlc: Credinţa cu aripi de foc
Avva Ioan a zis că un călugăr a intrat odată în extaz şi a văzut trei monahi stând pe ţărmul mării. Dinspre ţărmul celălalt, a venit un glas zicându-le: „Luaţi aripi de foc şi veniţi la mine“. Doi dintre ei au făcut întocmai şi au zburat spre celălalt ţărm, în timp ce al treilea a rămas pe loc şi a început să plângă şi să strige, în cele din urmă i s-au dat şi lui aripi, dar nu de foc, ci slabe şi vlăguite. Tot cădea în valuri şi se ridica şi cu multe chinuri a reuşit să ajungă până la ţărm. Aşa este şi generaţia noastră de călugări: zboară nu cu aripi de foc, ci cu aripi slabe şi vlăguite. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)