„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: Cum am putea să ne mântuim sufletul?
O soră a întrebat-o pe Fericita Teodora: „Vreau să-mi mântuiesc sufletul, cum pot să fac aceasta?“. I-a spus ei sfânta: „Cum am putea să ne mântuim sufletul, buna mea soră, dacă uşa limbii noastre este deschisă? De nu ne vom sili sufletul spre linişte, rugăciune şi tăcere, nu ne vom putea mântui“. (Matericul, Editura Anastasia, 1995)








