„În vremea aceea a intrat Iisus în Capernaum. Iar sluga unui sutaș, care era la el în cinste, fiind bolnavă, trăgea să moară. Și, auzind despre Iisus, a trimis la El bătrâni ai iudeilor, rugându-L să
Istorii cu tâlc: Cum am putea să ne mântuim sufletul?
O soră a întrebat-o pe Fericita Teodora: „Vreau să-mi mântuiesc sufletul, cum pot să fac aceasta?“. I-a spus ei sfânta: „Cum am putea să ne mântuim sufletul, buna mea soră, dacă uşa limbii noastre este deschisă? De nu ne vom sili sufletul spre linişte, rugăciune şi tăcere, nu ne vom putea mântui“. (Matericul, Editura Anastasia, 1995)