„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: Cum poate omul să se ferească de vorbirea de rău?
Un frate l-a întrebat pe avva Pimen: „Cum poate omul să se ferească de vorbirea de rău?“. Bătrânul zice: „Noi şi fraţii noştri suntem două imagini. Când omul ia seama la sine şi se defăimează, fratele este preţuit cum se cuvine; când, însă, omul se crede bun, găseşte că fratele este rău“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)








